Acum ceva timp, cineva mi-a povestit cum câţiva copii au omorât un arici. Aceştia l-au băgat într-o cratiţă şi după ce l-au chinuit un timp îndelungat, i-au dat foc. Gestul lor însă a fost de neînţeles de mulţi dintre locuitorii satului, pentru că acest animal solitar n-a făcut rău niciodată, nimănui. Ba, din contra, e cunoscut ca o vietate care curăţă grădina de multe insecte dăunătoare, iar atunci când se stabileşte lângă casa unui om, se spune că acesta va avea spor în toate. Iar când îi faci rău, e ca şi cum l-ai jigni şi pe Cel de Sus, pentru că ariciul e acel care cică l-a sfătuit pe Dumnezeu cum să micşoreze pământul, făcând dealuri şi văi.
Şi-n timp ce este sacrificat de mulţi neştiutori, şarpele – care se încolăceşte peste tot, i-a luat şi locul la noroc. Oamenii, fiind convinşi că anume târâtoarea, cândva cu picioare înalte, e aducătoare de bunăstare în casele lor.
Indiferent însă de superstiţiile noastre, tot nu suntem îndreptăţiţi să-l omorâm nici pe unul, nici pe altul.
Iar faţă de copiii noştri suntem datori să-i învăţăm ce înseamnă bunătatea. Pentru că dacă azi omori un arici, mâine vei doborî şi un măgar, apoi, cine ştie?
Doina DABIJA / UZPR