Ascet, postitor, mărturisitor al credinței în venirea lui Mesia, înainte mergător și Botezător al Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul este puntea de legătură dintre lumea dinainte de Hristos și cea de după Hristos, dintre Vechiul Testament și Noul Testament.
Vestirea minunată a nașterii sale, nașterea și minunile de la punerea numelui, copilăria și tinerețea, rugăciunea neîncetată și asprimea nevoințelor sale, viața austeră, îmbrăcămintea și hrana specifice pustnicilor care „au lepădat toată grija cea lumească” și predicile înflăcărate, pătrunzătoare, conforme modului său de viață, l-au plasat rapid în centrul atenției credincioșilor, au animat pustia Iordanului și au transformat-o într-un amvon al pocăinței și al pregătirii oamenilor, prin botezul simbolic pe care-l practica, pentru primirea Mântuitorului.
Om drept și sfânt, Ioan prorocul și Botezătorul Domnului se adresa conaționalilor săi din „Ierusalim și toată Iudeea și din toată împrejurimea Iordanului” ( Matei 3,5 ), păstori și agricultori, vameși și ostași, farisei și saduchei, demnitari și regi. Cu glasul său ca tunetul, Ioan „propovăduia botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor” ( Luca 3,3 ), îndemna ascultătorii să fie milostivi, sfătuia vameșii să nu perceapă taxe suplimentare și îndruma pe ostași să nu asuprească pe nimeni, să nu învinuiască pe nedrept și să fie mulțumiți cu solda lor ( Luca 3 ,12-14 ). Formalismul și necredința fariseilor ori saducheilor erau taxate în cuvinte foarte aspre: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să fie? Faceți, deci, roadă vrednică de pocăință” ( Matei 3,7 ).
Activitatea sfântului Ioan Botezătorul s-a derulat în vremea domniei lui Irod Antipa (4-39 d. Hr.), tetrarhul Galileii și al Pereii , căruia îi revenise, după moartea tatălui său Irod cel Mare, o pătrime din regat. Om crud, lacom, desfrânat, petrecăreț și imoral, Irod Antipa încălca în mod fățiș poruncile Legii vechi și trăia în concubinaj cu Irodiada, soția fratelui său Filip. Sfântul Ioan Botezătorul nu s-a temut de bogăția, puterea, influența și cruzimea lui Irod Antipa, ci l-a criticat aspru pentru viețuirea sa imorală: „Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău” (Marcu 6,18 ), spunea public prorocul. Spusele sale reiterau, de altfel, ceea ce stipula Legea veche: „De va lua cineva pe femeia fratelui său, urâciune este, că a descoperit urâciunea fratelui său: fără copii să moară” ( Leviticul 20, 21 ). La uneltirile Irodiadei, tetrarhul a ordonat întemnițarea Botezătorului Domnului în cetatea Macherus (azi in Iordania, la est de Marea Moartă ) și, la ospățul organizat cu prilejul zilei sale de naștere, având mintea întunecată de alcool, Irod a împlinit dorința fiicei ușuratice a Irodiadei, Salomeea, și a poruncit decapitarea sfântului Ioan Botezătorul.
Biserica nu a uitat martirajul Înainte mergătorului Domnului și a rânduit ziua sa de pomenire, prin post și rugăciune, la 29 august. Cinstirea de care se bucură acest proroc sfânt reiese și din aceea că a fost pictat în lăcașurile de cult, i s-au rânduit șase zile de sărbătoare, iar mulți credincioși și credincioase îi poartă numele. Viața sa aspră, trăită în post și rugăciune, ascultarea de Dumnezeu, curajul de a se ridica împotriva mai marilor vremii de atunci, adânc decăzuți din punct de vedere moral, l-au așezat pe acest „înger în trup” în cetele sfinților.
Sfântul Proroc și Botezător Ioan este socotit, totodată, arhetipul monahilor și model de urmat pentru clericii și mirenii care, de atunci și până azi, luptă, uneori cu prețul vieții, pentru apărarea valorilor credinței și ale moralei creștine, pentru combaterea imoralității, a nedreptății, a abuzurilor, patimilor și păcatelor care pervertesc societatea și degradează ființa umană.
Preot Dr. Ionel Popescu / UZPR