Ziua Armatei Române sărbătorită în 25 octombrie 2020 în Valea Uzului – un foc viu de românism, patriotism și demnitate. Un loc sfințit de rugăciuni și de tămâie. Un loc în care uniți într-un gând de cinstire a Eroilor Neamului, s-au aprins candele și torțe, au răsunat cântece patriotice, credințe, îndemnuri, jurăminte. Vale a plângerii cândva, care a adunat în sânul ei, într-o zi splendidă de toamnă, câteva sute de români patrioți sosiți în Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului, Dărmănești/ Bacău, pentru a asista la slujba de comemorare a eroilor care s-au jertfit pentru țară în primul război mondial.
Răspunzând apelului făcut de președintele Asociației Calea Neamului din Brașov, dr. Mihai Tîrnoveanu, acela de a fi prezenți de Ziua Armatei în Valea Uzului, alături de românii veniți din mai multe localități ale țării, au fost prezenți și covăsneni. Printre ei și grupul de elevi din Dobârlău Vale, coordonat de profesorul Alexandru Gecse. Pe lângă prezența bine plăcută adulților care văd în ei viitorul țării, aceștia au avut și o prestație artistică lăudabilă, cântecele patriotice interpretate stârnind un imens val de emoție, mai ales atunci când toată Valea a răsunat de jurământul lor sincer: „Jurăm, jurăm credință României,/ Stăm drepți oricând, apărători ai gliei/ Uniți să fim ca frații la un loc/ Trecând viteji prin ger și foc.” În același fel ne-au impresionat arătându-și prețuirea față de Eroii Neamului comemorați, și corul Ressurectio din Moinești/ Bacău coordonați de prof. Gabriela Biea, vegheați îndeaproape de duhul lui Iancu care privea semeț dintr-un tablou ținut în brațe de prof. Florin Palas. În semn de recunoștință pentru prezența și dragostea lor față de înaintașii pe care i-au cinstit cu minunatele cântece patriotice: „Hai, Ardeal”, „Trei culori”, „Treceți batalionae române”etc., primarul Toma Constantin, i-a numit „fii ai Văii Uzului”, și a promis că va trimite celor două grupuri această distincție pe care „Primăria nu o acordă ușor”, după cum ne-a fost precizat. Disticția constând într-o plachetă albastră extrem de frumoasă. Copiii au mai fost răsplătiți cu câte o carte „Nu uita că ești român!” și un steag tricolor. Un cer tricolor flutura deasupra noastră când toți, aproape cincizeci de copii, au înălțat steagurile, spre încântarea pruncilor de trei, patru ani sau ceva mai mărișori, veniți alături de părinții lor, care priveau cu uimire la zmeii care fluturau deasupra lor.
Așa cum este și firesc la o asemenea manifestare, nu au lipsit: intonarea Imnului de Stat, slujba de pomenire a eroilor săvârșită de un sobor de preoți, s-au aprins candele la cruci, făcliile au stat tot timpul aprinse, s-au depus coroane. Iar cele câteva discuri rostite de organizatori și invitați, au rămas ca învățături celor care au avut și sufletul, dar și mintea suficient de deschise pentru a le înțelege valoarea.
Mai hotărât ca oricând, probabil și sub presiunea proceselor pe care le are de înfruntat datorită celor care-i pun în cârcă tot felul de acuze, una mai aberantă ca alta, dr. Mihai Tîrnoveanu, după ce a vorbit despre importanța prezenței în Valea Uzului, comemorarea sutelor de soldați români morți în primul război mondial, a ținut să precizeze că nu va ceda presiunilor, nefiind dispus să dea „nici o jumătate de pas înapoi!” Și asta ca o consecință a faptului că după ce s-a primit hotărârea judecătorească prin care se precizează că Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului ar aparține teritorial localității Sânmartin/ Harghita, nu de Dărmănești/ Bacău, iar asupra celor 52 de cruci ridicate de primăria Dărmănești, planează barbara sentință ca într-un viitor apropiat ele să fie dărâmate. Și-a încheiat discursul cu o rugăminte, care, după ton, a sunat mai mult a poruncă: „Îi rog în mod special pe românii de pe Linia de Fier a Moldovei: Dărmănești, Comănești, Dofteana, Târgu Ocna, să stea de strajă la aceste cruci, și în caz că, Doamne ferește!, cineva va vrea vreodată să le dărâme, să ne anunțe! Pentru că aici, în câteva ore, vor fi sute de români, iar în 24 de ore, peste zece mii de români vor fi prezenți să facă scut în fața crucilor!”
Un moment neașteptat și copleșitor a fost acela în care primarul din Dărmănești, după ce și-a terminat cuvântarea, a îngenuncheat acolo în pietrișul rece și umed, pentru a rosti rugăciunea domnească „Tatăl nostru”. Aproape toți participanții i-au luat exemplu, iar Valea Uzului, cât era ea de întunecată de norii și ceața care se vedeau gonind dinspre Harghita, deodată parcă s-a luminat, s-a umplut de o sfințenie pe care o simțeai plutind în aer. Un gest de profund respect și pioșenie față de înaintașii noștri, cum rar întâlnești la politicienii zilelor noastre, nemaivorbind de marea încărcătură emoțională care o oferă un astfel de moment. Voi reda doar un fragment din discursul domniei sale pe care și l-a început mulțumind românilor de pretutindeni pentru prezența la slujba de comemorare a Eroilor din Valea Uzului.
„(…) Nu ne vom pierde sub nicio formă curajul! Pentru că dacă cele lumești ne doboară, Bunul Dumnezeu nu ne va lăsa! Cu siguranță a fost voia Bunului Dumnezeu ca noi în 2019 să reaprindem aici flacăra românismului. Nimic nu ar fi fost cu putință dacă Bunul Dumnezeu nu ne-ar fi îndreptat mintea și pașii aici, în acest cimitir, să reaprindem lumânările la mormintele eroilor noștri. Nimic n-am fi fost în stare să facem dacă preoții noștri ortodocși nu ar fi fost alături de noi. Și vă mulțumesc, dragi părinți, că ne-ați invitat la această slujbă, ca și anul trecut, și în primăvară, pentru că autoritățile nu ne dau voie să organizăm evenimente, datorită pandemiei pe care o parcurgem cu toții. Dar slujbele religioase încă nu ne sunt interzise. (…) Și dacă noi vom fi înghenuncheați, cei din clasa politică, sau cei din administrație sau cei din viața civilă, d-voastră să nu ne lăsați, și să țineți aprinsă această făclie a românismului în țara noastră. „Făcând referire la sentința dată de Curtea de Apel în ceea ce privește apartenența Cimitirului, a mai adăugat: „ Așa este, Curtea de Apel a spus că Cimitirul aparține teritorial de Sânmartin, dar n-a spus Curtea de la Miercurea Ciuc că eroii nu sunt români. Nu a spus că eroii nu sunt ai noștri. Nu ne-a interzis să ne cinstim eroii. Cu atât mai mult trebuie să fim demni, prezenți aici și să ne rugăm, pentru ca sufletele lor să odihnească în Ceruri. (…) Fiți alături de noi, fraților, și împreună ne vom cinsti multe zeci și sute de ani, eroii noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!”- primar Toma Constantin.
Pentru că Ministerul Apărării nu a luat nicio măsura de a prelua
Cimitirul, așa cum era normal după scandalul din iunie 2019, într-o altă intervenție pe care domnia sa a avut-o, a lansat o „provocare”. Aceea de „a înainta o petiție de a strânge semnături românilor de bună credință și de a ne duce cu acele semnături în Parlamentul României și de a susține un proiect de lege pentru a se putea face ordine și disciplină în cimitir. Ministerul Apărării să preia acest cimitir astfel încât noi românii din Țara Românească să ne putem cinsti în tihnă, liniște și pace, eroii.” Nu putem spera decât că acest demers va avea și o finalitate care să restabilească liniștea și normalitatea într-un „stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, așa cum chiar art.1 din Costituția ne spune.
Pentru cârcotașii de serviciu care se întreabă de ce se sărbătorește Ziua Armatei tocmai la Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului, părintele Amfilohie vine un un răspuns clar și frumos ca zorii de zilei. Sfinția sa prezentându-ne în discurs și o scurtă lecție de istorie, de prea mulți uitată, dar și câteva îndemnuri care să ne trezească puțin din amorțirea care ne-a cuprins.
Să ne amintim puțin…
„De ce astăzi sărbătorim, pomenim și celebrăm eroii de la Valea Uzului? Ce lupte au fost duse? Apărarea trecătorilor Uz și Ghimeș au jucat un rol determinant în victoria ulterioară a războiului. (…) Dacă aceste trecători ar fi fost doborâte, armatele intrau în spatele Munteniei și era imposibilă
lupta de la Mărășești, Mărăști, Oituz. Toți știu că acele bătăi, au putut fi oprite datorită frontului la Uz și Ghimeș. Eroismul acestor soldați este considerabil, este determinant în biruința de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Ei au ținut frontul! Trecătorile acestea au fost strategia, cheia de rezistență și de intrare a Armatei Române spre Muntenia. Iată de ce cinstim eroismul lor. Iar fără Mărășești, Mărăști și Oituz, vorbim degeaba! Nu mai puteam vorbi de 1918, de Statul Român. Nu ar exista! Deci, iată ce înseamnă să ai acești viteji. Iată de ce cinstim eroii și importanța lor. (…) Toată istoria vorbește de această jertfă frumoasă. Dacă nu era un suflet român, bun și milostiv cum am fi reușit să conviețuim până astăzi? Dar pe seama bunătății noastre sufletești, nu trebuie să se cocoațe nimeni cu obrăznicie până la anularea și ștergerea memoriei eroilor căzuți pentru apărarea țării și a credinței strămoșești!
De aceea, nu am nicio îndoială, că voia Lui Dumnezeu împlinind, și întru Duhul acesta de frățietate și iubire, regăsindu-ne, tot Cerul este de partea noastră! Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat asemenea înaintași. Mă bucur în fața acestor morminte sfinte, că avem rădăcini frumoase și sfinte și avem o nădejde în viitor la toți ceilalți. În duhul acesta să continuați! Cu cântec cu bucurie și cu rugăciune să pășim mai departe pe cărările vieții, să ieșim cu ajutorul Lui Dumnezeu biruitori, cu tot ce viața ne pune în față. Pentru că fiecare epocă are încercările ei. Am toată convingerea, nu numai peste virusul acesta, ci peste toate potrivniciile, poporul român este chemat la biruință, ori de câte ori își va păstra dreapta credință în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh a cărei cinste, nădejde și mărire este în veci. Amin.”
Să avem nădejde că și la anul vom sărbători Ziua Armatei la fel ca astăzi, cu dragoste, cu PACE, HOTĂRÂȚI și DEMNI, să arătăm că știm să stăm drepți, așa cum au stat acești EROI ai noștri în fața gloanțelor, pentru ca astăzi noi să avem o ȚARĂ.
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc