Pe un site american scrie că copiii din familii ortodoxe sunt mai creduli decât ceilalți de alte confesiuni pentru că nu știu să facă diferența dintre ficțiune și realitate, trăind într-o lume imaginară, care-i împiedică să vadă lucrurile aievea. Cineva îmi vorbea recent foarte sigur că noi, oamenii, provenim de la… extratereștri. Dar, până la urmă, nici această mărturisire nu m-a uluit atât de mult cât următoarea: „Cred în Dumnezeu, dar nici cu cel rău nu vreau să-mi stric relațiile”.
Citeam undeva că imediat după nașterea lui Nero, un șarpe uriaș a venit de niciunde pentru a-i păzi patul. Pielea acestuia a fost descoperită pe pernele micuțului Nero, iar viitorul împărat ar fi purtat-o în chip de brățară, ca pe un talisman, până la moarte. Curios, să fi fost oare această întâmplare una semnificativă ori decisivă în viața împăratului roman, care, ca și cum înrâurit de-o anumită forță malefică, a fost considerat unul dintre cei mai mari prigonitori ai creștinilor. Dar astfel de conducători cu minți de fier și inimi de plumb au existat destui de-a lungul istoriei.
Pentru mulți semeni e o rușine să fii creștin, adică – bun, tolerant, generos, când la modă e să crezi în astrologi, spiriduși și omuleți verzi. Iar acest lucru se întâmplă probabil pentru că suntem creștini doar cu numele, iar mulți din cei care fac trimitere la credință n-au deschis Biblia niciodată. Sau poate că au citit-o, dar numai prin prisma unor cărți de povestiri științifico-fantastice. Pe de-o parte, îi înțeleg, manipulați de informații mincinoase sau copleșiți de-atâta literatură SF, le este mai ușor să privească cerul în așteptarea vreunei farfurii zburătoare decât să participe la Sfânta Liturghie. Primesc cu ușurință în mintea lor orice informație eronată sau privesc adevărul ca pe-o minciună, tocmai pentru a-și liniști conștiința sau din teama de-a vedea mai departe decât departe. Însă aceasta, de multe ori ambalată frumos, cu culoare și parfum deosebit, se strecoară peste tot și, chiar dacă uneori ți se pare frumoasă, tot minciună rămâne. Așa că nu vă OZN-izați mintea, dar făceți-i loc în ea Celui care a fost și va fi!
Doina DABIJA / UZPR