Acesta era unul dintre posibilele titluri (prea angajant, desigur) ale rubricii iniţiate în numărul trecut al revistei sub numele „Seniori ai culturii” (se înţelege, ai culturii româneşti), iar ideea este simplă. Vorbeam cândva despre tripla recuperare, despre necesitatea de a-i repune pe rafturile cuvenite – ca să nu spun de la început piedestaluri – pe marii oameni de cultură (1) interbelici, (2) din diaspora şi (3) din vremea comunistă, pe aceia dintre ei care chiar au însemnat ceva pentru mintea, inima şi învăţătura românilor, dar care, cu toţii, au suferit nedreptăţile unei istorii pătimaşe, care a urmat prosteşte zisa unui clasic roşu – „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Într-un anume sens, trebuie însă adăugată o a patra „recuperare”, cea a marilor contemporani. A devenit un loc comun să observăm şi să ne plângem, mai motivat sau mai puţin motivat, că „nu avem modele”, că mass-media promovează mai ales frivolitate, zgomote şi imagini superficiale şi agresive, aproape nebăgând în seamă elitele, excelenţa, pe truditorii tăcuţi, cei care stau aplecaţi peste foaia scrisă (peste planşa de desen, peste microscop şi tot ce se mai poate adăuga aici) până îi ustură ochii şi îi arde în ceafa înţepenită, dar care, desigur, nu au cum să facă rating. Mi-am luat precauţia să spun „aproape nebăgaţi în seamă”, pentru că, din când în când, de multe ori cu exagerări şi neînţelegeri tipic gazetăreşti, dar tot e bine şi aşa, mai găsim şi oameni de cultură – am inclus ştiinţa – prin paginile de gazetă. Pe cei mai uşor „vandabili” jurnalistic. Mai rar la televizor.
Pe de altă parte, există un efort (putem spune chiar un mic reviriment) instituţional în promovarea excelenţei. Pe lângă premiile tradiţionale, ale Academiei Române şi ale uniunilor de creaţie, pe lângă titlurile onorifice acordate de universităţi, au apărut o serie de premii care capătă cu fiecare an mai mult prestigiu (nu neapărat şi popularitate, pentru că aici ne întoarcem la mass-media), acordate de diferite fundaţii, asociaţii, instituţii neguvernamentale. Important de menţionat – pe lângă distincţia simbolică, unele dintre aceste premii au şi o componentă financiară, ceea ce nu e lipsit de importanţă pentru cercetătorul sau profesorul care lucrează la vreme de perpetuă tranziţie mai mult din entuziasm decât motivat de salariu sau pensie. Menţionez doar trei asemenea premii, pentru a ilustra diversitatea: Premiul de Excelenţă în Cultura Română (acum vreun deceniu, întrerupt între timp), Premiul de Excelenţă al MLNR (înfiinţat acum doi ani), Oscarul Românesc pentru Excelenţă (aflat deja la a cincisprezecea ediţie).
Dar constatarea rămâne. Trăiesc printre noi oameni monumentali (expresia nu-mi aparţine), cu operă care poate să sperie un începător în domeniul în care trudesc seniorii, cu rafturi de bibliotecă ce le vor purta numele, chipuri de statui viitoare, dar pe care-i vedem-auzim foarte rar. În măreţia şi ne-trufia lor, ei nu se înghesuie să apară – iertare le cer – „pe sticlă”, sunt şi prea ocupaţi să afle şi să spună, să facă lumea mai bună, să aducă lumină şi bucurie celor din jur şi celor ce vor veni după noi, cei din juru-le. Răsfoiţi Dicţionarul membrilor Academiei Române în căutare de octogenari sau aproape octogenari şi veţi avea o revelaţie (şi mai sunt şi alte dicţionare, cel abia amintit nu conţine, desigur, întreg panteonul românesc contemporan).
Prin anii ’90, când eram acolo, am văzut cum în universităţile din Finlanda, atunci când un profesor împlineşte 60 de ani, i se pune un portret, pictură sau fotografie, într-o sală de curs, iar până la 65 de ani, când prin Nord se iese la pensie, ţine lecţii cu propriul portret pe perete. Vă puteţi imagina aşa ceva la noi? Nu spun să-i imităm la propriu pe finlandezi, noi prea ne-am fript cu tablourile pe perete, dar să ne apropiem puţin de ei ar fi bine să încercăm.
Cinstindu-i mai mult pe clasicii de lângă noi. Pentru că vremea terestră trece, îi împinge spre piedestaluri şi vinovaţi ne vom simţi mâine, când ne vom pleca în faţa acestora, dacă nu ne plecăm astăzi înaintea celor care trudesc pentru a le da nume…
(Decembrie 2012)
Personalităţi prezentate în carte: George Astaloş, acad. Alexandru Balaban, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Radu Beligan, acad. Dan Berindei, acad. Nicolae Breban, Tamara Buciuceanu, Radu Cârneci, acad. Mihail M. Cernea, acad. Mihai Cimpoi, Mihail Diaconescu, Neagu Djuvara, acad. Emilian Dobrescu, acad. Eugen Doga, Florea Firan, acad. Dinu C. Giurescu, Nicolae Herlea, Ion Horea, Marin Ioniţă, acad. Mircea Maliţa, acad. Solomon Marcus, Nicolae Mătcaş, acad. Radu Miron, acad. Dumitru Radu Popescu, acad. Dan Rădulescu, acad. Marius Sala, acad. Eugen Simion, acad. Petru Soltan, acad. Alexandru Surdu, Mihai Şora, acad. Ştefan Ştefănescu, acad. Răzvan Theodorescu, Ion Ungureanu, acad. Gheorghe Vlăduţescu, acad. Alexandru Vulpe, Horia Zilieru.
Acad. Gheorghe Păun