◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Aradul, ca toată România profundă, manifestă generozitate şi empatie pentru refugiații ucraineni

Data de 24 februarie 2022 va rămane în memoria colectivă drept ziua în care, pe bătrânul continent, în sud-estul Europei, sunt călcate în picioare tratate internaţionale aflate în vigoare, încă din prima parte a secolului al  XX-lea . Sunt încalcate: dreptul la autodeterminare, neamestecul în treburile interne, respectarea graniţelor legitime ale unui stat.

Milioane de oameni au părăsit şi părăsesc locurile unde s-au născut şi-au trăit, poate o viaţă, ţara şi iau calea pribegiei. Caută adăpost temporar în ţările din proximitate, precum Polonia sau România, dar nu numai. Dintre cei peste 3.000.000 de refugiați sosiţi în ţara noastră, au ajuns în vestul României, respectiv pe raza judeţului Arad, ,,pe sensul de intrare în ţară – aproximativ 48.600 de cetăţeni, iar pe sensul de ieşire din ţară- aproximativ 141.500 de cetăţeni’’. Este informaţia pe care am primit-o din partea Serviciului Terirorial al Poliţiei de Frontieră Arad, prin amabilitatea purtătorului său de cuvânt, domnul Andrei Alexandru Dincă.

Aradul, ca toată România profundă – societate civilă şi autorităţi locale – a manifestat generozitate şi empatie în dorinţa de a veni în ajutorul refugiaţilor ucraineni. S-au mobilizat, s-au organizat , au asigurat transportul, i-au aşteptat la punctele de frontieră Nădlac şi Curtici – cu de-ale gurii, obiecte sanitare de primă necesitate, le-au oferit un acoperiş deasupra capului. Toate acestea se ştiu. Şi veştile bune se răspândesc, nu doar cele rele.

Ceea ce ne propunem ,însă, în demersul nostru, acum, este să punctăm activităţi importante, gândite şi puse în practică pentru cei aflaţi în nevoie, după ce s-au stabilit în Arad. Astfel, un număr de 23 de instanţe – 19 asociaţii civile, autorităţi locale, reprezentate prin primarie, prefectură, ISSU, poliţia de frontieră, au semnat pe data de 15 aprilie a.c. un Protocol de Colaborare, iniţiat de cofondatorul asociaţiei  ,,Aradul Civic’’ – domnul Siegried Emeric Mayer, cu menţiunea că acest protocol este valabil pentru toată perioada afluxului de refugiaţi ,,prin colaborarea cu instituţiile publice abilitate şi societatea civilă, în condiţiile legii”, precizează domnul Mayer.

Asociaţia mai sus-menţionată, împreună cu ceilalţi semnatari ai Protocolului se ocupă permanent de cazarea, transportul în comun, asigurarea protecţiei sanitare, informare, integrare socială şi economică pentru circa 500 de refugiați ucraineni stabiliţi actualmente în oraşul de pe Mureş. Toţi au cazare decentă şi gratuită, primesc sistematic ajutoare în alimente şi produse de igienă personală. Sunt înscrişi la medici de familie, beneficiază de transport în comun gratuit, de bilete gratuite pe timp de vară la ştrandul Neptun (50 de ucraineni), 30 de bilete gratuite , săptămânal, la concertele filarmonicii din oraş. Sunt duşi în excursii gratuite de weekend . „Aradul Civic’’ organizează  work-shop-uri tematice (pictură, muzică, literatură), iar din luna octombrie a.c.  a fost demarat un proiect de studiu al limbii române, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar  Judeţean Arad – în şcolile de stat.  Simplu spus, refugiaţii străini, nu numai ucraineni, care frecventează cursurile, vor susţine la finele anului şcolar 2022-2023 un examen de Limba română, gradele A1,A2,B1, etc, prin care se asigură continuarea studiului general în sistemul şcolar românesc, fără ca elevii să piardă un an de studiu. Între timp, cursanţii studiază online şi materiile prevăzute în Ucraina. De acest proiect beneficiază 140 de emigranţi ucraineni, dintre care 60 sunt adulţi. Considerăm că aceste acţiuni concrete pot asigura funcţionalitatea şi normalitatea în viaţa unor oameni care au părăsit locuri în care au văzut moartea cu ochii. 

Ne-am propus să intrăm în contact direct cu refugiaţi din Arad, să aflăm gândurile şi planurile lor. Acest lucru a fost posibil şi datorită deschiderii preşedintelui asociaţiei ,,Aradul Civic’’- doamna Daria Bădiţă-Nistor, care ne-a pus în legătură cu un grup de ,,azilanţi ’’, cu care ne-am întalnit la ,,Centrul de primire pentru refugiaţii ucraineni”, de pe strada Pădurii, nr.14. Acest spaţiu a fost pus la dispoziţia asociaţiei de către Primăria Arad, Direcţia de Asistenţă Socială.

Am cunoscut-o, pe această cale, pe doamna Olga Radomskaya, de 38 de ani, din oraşul Dnipro, mamă a doi copii minori. A lasat în urmă soţul şi un oraş bombardat. A ţinut să precizeze ca a ajuns în Arad prin intermediul domnului Daniel Monoranu, căruia îi este recunoscătoare, pentru că i-a propus să vină aici, a aşteptat-o la gară şi o găzduieşte până în prezent. Califică războiul declanşat de Rusia împotriva țării sale ,,genocid’’ şi îşi propune să se întoarcă după ce se va instala pacea.

O altă ucraineană care a fost dispusă să comunice cu noi este doamna Maryna Chernyshova, în varstă de 39 de ani, împreună cu cele două fiice ale sale: Olha, de 18 ani şi Viktoriia, de 22 de ani. Provin din zona Zaporojie, sunt în Arad din 16 aprilie. A sosit cu un autobuz pus la dispoziţie de compania Leoni, împreună cu alţi 40 de refugiaţi, care doreau să muncească. Mamă şi fiice lucrează împreună, sunt cazate într-un hotel-pensiune din cartierul Grădişte. A lăsat în urmă tată şi bunici, ,,toată viaţa’’ . Nu-şi doreşte să se întoarcă, susţine că nu are la ce. Sunt mulţumite că trăiesc într-un loc, unde ,,e linişte şi frumos’’. Parte integrantă din grup a fost şi un tânăr blond, cu ochi albaştri, în vârstă de 25 de ani, care a preferat să rămână sub protecţia anonimatului. A părăsit Ucraina, regiunea Odesa, pe data de 6 martie a.c. şi a venit ţintit spre Arad, cu autotorismul personal. Locuieşte într-un apartament inchiriat, munceşte ca programator pe calculator. A preferat să-şi salveze viața decât să lupte cu ruşii. Într-un an, doi, îşi propune să plece în Canada.  El a fost translatorul care a făcut posibil dialogul şi, am înţeles printre rânduri, este cetăţean ucrainean de origine română.

Ceea ce este sigur, însă, e că avem datoria să rămânem proactivi şi vigilenţi. Să ne situăm pe partea binelui şi să acționăm în favoarea lui.

 

Rodica Bibarţ-Oros

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *