A murit poetul Octavian Doclin!

Posted On 12 feb. 2020
By :
Tag:

Și… „ne vom întâlni la vaduri de ape”

În ziua în care s-a trecut Octavian Doclin (11 februarie 2020) vocea poetului mi-a devenit mai vie decât atunci, la ultima convorbire telefonică. Și-a stăruit. Era optimist. Și făcea proiecte. Glumea. Și Ada îi era alături. Ca întotdeauna în viață și în demersurile culturale. „Nu întotdeauna poți auzi vocea clopotelor,” (…) , „(căci nu se știe de unde vine porunca)”, avertiza chiar el, poetul în debut.

Membrii Filialei Județene „Ștefan Naciu” Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) regretă dispariția lui, a poetului Octavian Doclin (n.17 februarie 1950), membru al Uniunii Scriitorilor din România, bună vreme în conducerea Filialei Timișoara și deopotrivă membru al UZPR. Poet, eseist, publicist, colaborator la cele mai importante reviste culturale din țară, autor a 40 de volume apărute între 1979, anul în care își face debutul editorial cu volumul de versuri „Neliniștea purpurei” (Editura Facla, Timișoara), și 2019. „Octavian Doclin – scria cunoscutul critic literar Cornel Ungureanu în „Geografia literaturii azi”- își asumă numele satului său: Doclin este un sat pe axa Reșița-Oravița, axă care definește, într-un fel sau altul, Banatul Montan. […] Poet tradițional prin chiar felul de a-și asuma și, mai apoi, de a refuza boema, descoperă și celebrează un ținut al său, precum toți aspiranții la o Patrie a poeziei”. „Figura centrală a poeziei lui Octavian Doclin, a imaginarului său poetic– remarca distinsul critic literar, academicianul Mircea Martin – este acest joc al timpurilor care-l face să vorbească de <vechimi viitoare >, să-și retrăiască moartea prin profeție ori să-și conceapă propriul poem în curs de scriere ca pe transcrierea unei amintiri, ca anamnesis”.
Timp de 20 de ani, Octavian Doclin a condus și editat, în calitate de redactor șef, Revista de artă, cultură și civilizație REFLEX. O revistă care a polarizat în jurul său nume importante ale literaturii, culturii și artei din Banat, din țară, din Europa, dar și de peste Ocean și a generat COLOCVIILE REFLEX; XIX la număr, cu ediții naționale și internaționale.
*
Astăzi, când a sosit vremea, să ne despărțim de poetul Octavian Doclin – cel care își începea orice apariție publică recitând din Eminescu – cu poemul „Și singură și incomparabilă”, pe care Mircea Martin îl consideră „cel mai frumos poem al lui Octavian Doclin”: Cu un picior deja în ultimul anotimp/ încercând bănuitor viața ierbii/ cu mâna dreaptă scormonind prea nervos/cuvintele acestui penultim poem /…/mă gândesc din ce în ce mai mult la tine/ convins fiind că ultimul poem/ pe care-l semnez nu destul de târziu/ este deja scris în memoria ta/ draga mea și singurul și incomparabilul meu/cititor.

Dorina Sgaverdia
președinta Filialei „Ștefan Naciu” Caraș-Severin a UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.