În urmă cu 144 de ani, la 14 februarie 1876, americanii Alexander Graham Bell (1847 – 1922) şi Elisha Gray (1835 – 1901) au depus, la Oficiul de Patente al SUA din New York (primul, la ora locală 12.00, iar al doilea, la ora 14.00), cererea de brevet pentru invenţia telefonului (brevetată la 7 martie 1876).
Pe această diferenţă de timp s-au bazat şi cei care i-au atribuit lui Bell invenţia în procesul care i-a opus multă vreme pe cei doi inventatori. Mai târziu s-a descoperit că aparatul descris de Gray ar fi funcționat corect, în timp ce aparatul patentat de Bell nu ar fi funcționat în varianta inițială.
Alexander Graham Bell a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent.
Elisha Gray, inventator american, creatorul releului telegrafic cu autoadaptare (1867), al telegrafului armonic (1874), teleautografului (1888) ș.a. Gray a depus la Oficiul de Patente al SUA un document (caveat) prin care descria o invenție a unui aparat pentru transmiterea sunetului vocii prin telegrafie, pe care urma să o patenteze.