◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

ȘOANCĂ-N PITĂ ȘI LITERATURĂ ÎN GRAI, CU BACE TOGHIERE ȘI PRIETENII LUI

O inedită lansare de revistă a avut loc sâmbătă, 22 februarie a.c, la o brutărie din Arad. Da, la o brutărie, acolo s-a gândit părintele arhidiacon dr. Gheorghe Hodrea să lanseze cel mai recent număr al revistei POVEȘCHILE LU’ BACE TOGHIERE, revistă de autor ajunsă la nr. 13.

  Poveșchile lu’ Bace Toghiere devine, cu fiecare număr, o apariție editorială tot mai apreciată și mai așteptată de un cerc din ce în ce mai larg de cititori. Dacă la început s-a difuzat în cadrul restrâns al prietenilor și colegilor de cădelniță și de condei ai șugubățului slujitor al altarului și al cuvântului meșteșugit (de anul trecut membru UZPR), iată că acum revista nu poate acoperi prin tirajul său (încă restrâns) toate solicitările pe care le primește de la cei dornici a se desfăta cu hâtrele personaje ale satului crișan din pusta Aradului.

Pentru că asta dezvăluie autorul în foaia sa: lumea satului ardelenesc, cu poveștile și cu universul său greu de pătruns pentru neinițiați, dar cu atât mai pitoresc și mai atrăgător pentru cei care deprind – odată cu lectura deloc ușoară a dialogurilor și relatărilor pline de vervă – graiul mirific în care se (mai) vorbește și azi acolo, la granite dintre Banat și Bihor.

Zece povestiri, treisprezece numere („Aista-i un trispece dă soarte bună, nu dă năcaz!” – după cum spunea un avizat în prognoze numerologice), un autor și mulți oameni îmbucurați de truda lui!

Nu pot să nu menționez și fainele bucate pe care ni le-o sărvit Bacele și gazda sa, Cosmin Popovici: șoancă-n pită, coaptă în cuptor, cu ceapă roșie și părădăici, udată cu răchie dă prună și cu vin. Nu mai zâc dă muzica faină – populară și de pahar – interpretată la armonică de unu’ tare maistor, da’ și cu gura de tăți cei prezenți.

Doamne ajută pântru alte apariții, batăr la încă pe-atâtea să ne mai chieme! Cum să nu meri pă goștie la așe oamini dă ominie !

IMPRESII DE LA EVENIMENT

 Prof.univ.dr. Anton Ilica: „Nu știu cum să-l caracterizez pe prietenul meu Gheorghe Hodrea, care mă surprinde mereu prin ineditul situațiilor pe care le creează. Pot să zic că este o figură, dar tot așa de bine pot să-i zic om cu mai multe figuri, pentru că de fiecare dată își dezvăluie câte o nouă ipostază, mai frumoasă și mai inedită. Două aspecte rămân însă constante și îl caracterizează ca om și ca autor: umorul și lirismul. Dumnezeu să-i țină harul și să-i îndrume pașii spre noi și noi creații, scoase din lada de zestre a satului românesc”.

 Prof. Floare Cândea: „Eu nu-i spun carte sau revistă acestei publicații, ci îi spun lădoi. Lădoiul era locul în care țăranii își păstrau cele mai importante bunuri materiale, începând cu banii și încheind cu țoalele cele mai bune. Părintele Hodrea valorifică acumulările seculare ale lădoiului plin cu folclor și cu înțelepciune populară, scormonind curios și priceput în zestrea milenară pe care locuitorii de la sate ne-au lăsat-o moștenire și pe care nu trebuie s-o pierdem”.

Prof. Horia Truță: „De autor mă leagă o veche prietenie și colaborare, începută cu aprecierea pe care o aveam față de modul cum își îndeplinea atribuțiilor religioase, amplificată apoi pe linie literară. Este un om înzestrat, care valorifică public harul pe care Dumnezeu i l-a dat în mânuirea cuvântului. Felicitări și urări de noi producții literare”.

Arhidiacon dr. Gheorghe Hodrea: „Sunt un om cu fire iscoditoare, orientat spre partea frumoasă a vieții și a firii omenești. Mă înțeleg bine cu toată lumea, chiar și cu bolunzii. Mai rău mă înțeleg cu proștii… În demersul meu literar, caut să aduc la lumină aspecte mai puțin cunoscute ale vieții de la țară. Mai puțin cunoscute de cei de la oraș, dar arhicunoscute de cei care le trăiesc zi de zi în acel mic univers care este lumea satului. Înainte de a publica ceva, mă sfătuiesc cu cei apropiați,dar și cu oameni de mare probitate morală și cu expertiză literară, de la care primesc ajutor neprețuit. Tuturor vă mulțumesc pentru bunăvoință și vă asigur că nu mă opresc aici. Graiul popular este un izvor nesecat de informații și de trăiri, pe care încerc, cu slabele mele puteri și cu ajutorul lui Dumnezeu, să le împreunez în cuvinte potrivite”.

 

Dorin Ocneriu, Filiala UZPR Arad

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *