Revista de cultură Convorbiri literar-artistice din București a publicat în numărul 14, recent apărut, o cronică semnată de Antoaneta Rădoi, redactor-șef al publicației, referitoare la volumele scriitorului și jurnalistului George Titus Albulescu. Vă redăm mai jos, câteva fragmente din recenzia respectivă.
”Trei volume: România cucerește America!; Euro 2000, un pariu pentru România; Totul despre Campionatul Mondial de fotbal, Franța 1998, de George Titus Albulescu, publicate la Casa editorială Odeon, vorbesc despre…sportul rege.
Citind cărțile lui George Titus Albulescu am retrăit momente de reală bucurie, am vibrat cu fiecare por al meu la bucuria, la inegalabila fascinație pe care a oferit-o, cu generozitate, sportul rege, fotbalul, milioanelor de oameni ai lumii, am trăit, împreună cu autorul, cu sportivii jucători implicați, dar și cu spectatorii și telespectatorii, drama, suferința pierderii unui meci cu miză mare, și am trăit triumful, am trăit deplin gloria marilor noștri jucători ai acelui timp: Selymeș, Ilie Dumitrescu, Belodedici, Dan Petrescu, Lupescu, Gică Popescu, Răducioiu, Prunea, Stelea (ultimii doi, portari inegalabili, adevărați îngeri păzitori ai porții), măreția marelui, unicului Hagi, regele fotbalului românesc (la World Cup `94, și nu doar), și a antrenorului, colosal, la acea vreme, Anghel Iordănescu, -Puiu-, pe care l-am întâlnit personal, în vremea când jucam fotbal, când mă antrenam pe Steaua, pe atunci el fiind jucător titular, ba încă și cu ceva epoleți și grade pe umăr, un magician al Stelei, iar eu doar o plodișcă ce-mi dădeam cu stângu-n dreptu`…, dar care-i spionam de după gard, în timpul antrenamentelor, tremurând de apăsătoarea emoție de a fi în preajma unor
așa coloși, și bucuroasă peste poate că puteam ”fura” fente, driblinguri, trimiteri în poartă ”la vinclu” și altele, spre a mi le înghesui în desagă și a le experimenta, mai apoi, (la altă scară valorică, evident), la antrenamentul pe care-l făceam tot la Steaua, pe unul dintre terenuri, unde eram ”tolerate”, noi…fetele de la echipa de fotbal feminin, ”Viitorul” București. Atunci am cunoscut mulți fotbaliști, grei, printre care, o dată, -o, ce minune!!-, pe giganticul Dobrin, care m-a fascinat cu driblingurile lui inegalabile și cu forța șutului.
George Titus Albulescu, în cărțile sale, redă cu sufletul pus în palmă evenimentele fotbalistice, evenimente de anvergură, gen România cucerește America! (la Word Cup U.S.A. ’94), Campionatul mondial de fotbal, Franța 1998 sau Euro 2000 un pariu pentru România, redă, uneori, fără să respire, și l-am simțit bucurându-se, precum un copil fericit care-și primește jucăria preferată, atunci când Hagi înscrie formidabilul său gol, ”UN GOL GALACTIC, un gol dincolo de perfecțiune, unul dintre golurile care l-a inscris pe Gică Hagi (al nostru) în istoria fotbalului”, golul din cauza căruia ”Pământul stă câteva secunde din treburile sale pentru a privi această minge plecată din piciorul lui Hagi, dar parcă venită din altă planetă” (pg. 29; România cucerește America!), gol ce l-a făcut, totodată, și pe Cristian 
Țopescu să intre în istoria comentatorilor sportivi cu interminabila exclamație: GOOOOOOOOOOOL, GOOOOOOOOOOOOOL, GOOOOOOOOOOOOL, de credeam toți c-o să-și dea obștescul sfârșit de atâta bucurie și extaz!! De asemeni, l-am simțit pe George Titus Albulescu sufocându-se, deseori, de teama că balonul rotund, rostogolit cu neastâmpăr pe iarba gazonului, ar putea intra, vijelios, în poarta echipei României, doborând chiar un invincibil portar, precum Stelea sau Prunea, colosali la World Cup U.S.A. ’94, dar și alții, în multe alte meciuri decisive.
George Titus Albulescu are har. Are darul punerii în scenă, acel dar care te duce, chiar și acum, după trecerea a 25 de ani de la World Cup U.S.A. ’94, în realitatea de-atunci. Retrăiești totul, absolut tot, tot ce au trăit jucătorii în teren, comentatorii sportivi la posturile de radio și TV, dar și privitorul, spectatorul din tribună sau de la TV”.
Antoaneta Rădoi / Redactor-șef al revistei Convorbiri literar-artistice