PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE
1. „În America de Nord și Australia, mai există și acum, stepe și câmpii nesfârșite de pășuni și de iarbă unde sute de milioane de animale trăiesc și se hrănesc. Acestea sunt în pericol atunci când datorită căldurilor mari și a vânturilor puternice izbucnește câte un foc; atunci pier arse multe vietăți. Pentru a evita aceste catastrofe, oamenii au făcut din loc în loc, așa-numitele – preerii – locuri unde iarba a fost săpată și în jurul acelui loc, s-au săpat șanțuri, ca în felul acesta focul să nu ajungă acolo, iar animalele să se poată refugia.
„Pentru noi creștinii este un foc al păcatelor, care ne arde și mistuiesc sufletele; în același timp există însă și o – preerie sufletească – care ne protejează de pericolul păcatelor. Acesta este Iisus Hristos cu legile Lui; cu dreptatea Lui; dacă ne găsim refugiul nostru aici, vom scăpa de focul mistuitor al iadului”
2. „ROMÂNIA” este avidă (dornică) de liniște internă și internațională, așa cum sunt toate popoarele lumii, care au trecut prin focul cel greu al încercărilor din războaie. Dar nu poate să existe o pace internă și internațională fără o absolută încredere și cunoaștere a statorniciei păcii precum și a seriozității tuturor guvernanților lumii, și a fiecărui guvern care reprezintă fiecare popor”.
Nicolae Titulescu (1882-1941), om politic patriot, eminent diplomat român
3. „Cînd frații lucrează împreună, munții se schimbă în aur. Dacă doi oameni au aceeași inimă, puterea lor fărâmă fierul. Dacă trei oameni sunt un cuget, pământul galben se transformă în aur; dacă trei oameni sunt trei idei, chiar aurul galben se transformă în praf”.
P. S. (În atenția guvernanților și conducătorilor români!).
„Cugetare chinezească”
4. „Într-un sat bântuit de un foc, s-a întâmplat că o femeie și-a dus tot ce avea în casă, iar copilul care era în leagăn l-a uitat în casa ce ardea. S-a grăbit să-și scoată mai întâi banii, hainele, vasele și alte obiecte, dar copilul și l-a uitat, și, pe când și-a adus aminte de el era prea târziu”.
Întocmai așa fac cei mai mulți creștini și cu sufletul lor. Tot aleargă omul în sus și în jos, tot strânge, dar sufletul și-l uită și îl lasă în focul păcatelor și al pieririi veșnice. Cei mai mulți numai pe patul de moarte se trezesc că și-au uitat sufletul, dar atunci este prea târziu.
„Dragă cititorule! Nu cumva ți-ai uitat și dumneata sufletul în focul păcatelor”?
Părintele Ilie