O idee cerută:
„E unul care cântă mai bine decât mine?
Cu-atât mai bine țării, și lui cu-atât mai bine!”(V. Alecsandri)
Puțină lume de astăzi își dă seama de uriașa importanță a contribuției acestui poet, prozator, dramaturg și….ministru de externe, născut în Moldova de dinainte de Unire. Puțini vasluieni realizează că numele, renumele și măreția acestora se datorează marelui V. Alecsandri care a nemurit plaiul și pe eroii săi în poeme valoroase, patriotice, incluse în manualele școlare de-a lungul acestor secole. Nici un alt om de mai mare sau mai redusă cultură și reprezentativitate n-a reușit și nu va mai reuși vreodată să-l depășească. Orice referire la Movila lui Burcel (balada lui), Peneș Curcanul, Sergentul, înseamnă gloria locurilor și jertfa oamenilor pentru pământul străbun.
În trecutele vremi, Dimitrie Cantemir ne lasă mărturii nu prea măgulitoare despre acești locuitori, Cuza nu-și revendică proveniența de pe aici, deși bârlădenii pot demonstra oricând că de pe aici a plecat, Alecsandri le preamărește vitejia; urmașii din secolul trecut s-au menținut printre cei apreciați, iar de la acest început de mileniu parcă se străduiesc să-i împrăștie autoritatea istorică, iar contemporanii noștri se complac în lucrături ieftine cu iz feudal.
……. Am realizat o carte de 160 de pagini, „Bârlad – Vaslui/ Pamfile – Marin/ Destine istorice, în 2017, găsind multiple similitudini de pionierat între două personalități (de acum, istorice) care au adus strălucire culturală orașului Bârlad, la începutul secolului XX, prin opera sa unică de salvare a „firișoarelor de aur” din folclorul viu atunci, și strălucirea Vasluiului (după un secol) prin jurnalismul practicat de D. V. Marin, a promovării limbii, literaturii și culturii naționale (ziar, cărți, revistă, internet, TVV) dar și a unor opere care așează Vasluiul pe harta culturii mondiale: …77 …Noduri culturale și răspunsuri amicale, 111 valori naționale pentru Vaslui, 101 vasluieni pentru 100 de ani, ș.a.
Pe drept, Pamfile poate fi considerat cel mai mare etnofolclorist român din secolul trecut (i-am consacrat o monografie), care e imposibil să mai fie egalat cu Mitologia românească, cu revista ION CREANGĂ ș.a. Dar și-a desfășurat activitatea în condiții de aspru pionierat, de spirit provincial bârlădean, de jertfă a vieții și bunăstării sale. A fost și un erou în primul Război Mondial.
Dar e tot așa de drept, că în aceleași tipare (dar după o revoluție, nu un Război), cu reușite jurnaliere de suprafață globală, s-a întâmplat și cu profesorul nimerit la Vaslui, în 1970, în domeniul cultural, învățământ și apoi jurnalistic. În ultimii 30 de ani, care cuprind și cumplitul DECENIU AL DUȘMĂNIEI, activitatea sa, ca deschizător de drumuri în Televiziune (Prima, din țară, Licența 001), întemeietor de ziare (Teleradioeveniment, Meridianul de Iași-Vaslui-Bacău), reviste (Vlăstarul. Onnyx, Meridianul Cultural Românesc) și mai ales semănător de credință în biruință pentru noua cultură locală pe care a direcționat-o prin întreaga sa activitate. Până și reacțiile ivite sunt de natură constructivă, iar autoritatea sa încă n-a fost contestată chiar dacă prin spiritul comunist remanent a mai fost omisă. În cele 4 niveluri de cultură descifrate pe aceste plaiuri, oricum s-ar interpreta, Marin rămâne cel mai mare jurnalist vasluian din toate timpurile.
Vorba unuia dintre cei foarte mulți care o spun: oare, când se va mai naște cineva de același calibru? El însuși, crede că „eu sunt omul muncii mele imposibil de egalat vreodată”, și, pe bună dreptate: grup unic de presă, 40 de cărți, activitate în țară și străinătate (pe 4 continente, 32 de țări), mare împătimit al manifestărilor cu numeros public…prețuit în țară și peste hotare.
Revenind la paralela Pamfile – Marin, folcloristul tecuceano-bârlădean Pamfile a fost recunoscut în țară și sprijinit financiar de Academia Română (era și foarte îndreptățit), și-a cheltuit salariul de ofițer pentru cărți, reviste și studii publicate. Rar patriot de asemenea productivitate, calitate și forță.
Într-o epocă de foarte mari dușmănii și împregnată de boli comuniste (una, lovire prin omisiune, alta izolare de către un grup cu bugetul statului în mână), de tranziția neterminată în 3 decenii, prof. dr. D.V.Marin a avut realizări absolut unice atât în jurnalism (3 recorduri mondiale, 6 naționale, 26 județene) cât și în promovarea și apărarea limbii române (M.C.R., cărți, mii de articole), tot un rol de căutător și deschizător de drumuri a exercitat. Evident, mai ales, în jurnalism.
………………………………………….
Un asemenea om are ce lăsa urmașilor, nu ca zestre materială ci mai ales ca spirit (chiar și al locului) clar afirmat în miile de editoriale, articole, cărți. Oricât ar fi de oarbă posteritatea, oricât ar alimenta-o cu venin adversari cunoscuți sau neafirmați (că nu prea îndrăznesc, decât …în subteran) cele 10 puncte de clasament în ierarhie jurnalistică rămân intangibile.
Că D.V. Marin a fost un om activ și recunoscut al timpului său…
Dumitru V. Marin/UZPR
Am depășit pe V.Alecsandri la minicapitolul popularizare pozitivă (în condițiile în care Vasluiul a devenit locul comun de referință negativă, datorită și presei), pe Tudor Pamfile prin recepționarea mesajului caracterizant în mari capitale ale lumii, în numeroase țări, deci în afirmarea limbii naționale și a neamului românesc între granițele limbii române care au cuprins lumea întreagă datorită exodului din această a 3-a migrație a popoarelor de pe glob.
Pot exista detractori și de valoare, ceea ce nu deranjează.
Pot exista reminiscențe prelungite prin scribiloții activiști.plagiatorii patentați.
Pot exista numeroase „indicații prețioase” ca în timpurile trăite alături de ciripitorii și turnătorii timpului (secolul trecut), după cum pot exista dușmănii mai mult sau mai puțin ascunse. „Scriptografii” nu lipsesc.
„E unul care cântă mai bine decât mine ?” Astăzi, nu, dar, poate în viitor, pentru că le vine rândul și lor să trăiască. Acum, AZI:
Pot să probez, cu cărțile mele,cu Revista, ziar, activitatea de peste 62 de ani.
Pot să vă las… o parte dintre aceste probe?
Iată-le.