◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Ce  ciudat este omul!

        Puiul de om cât este copil şi e încă la şcoală nu ar vrea să se despartă de părinţi, ca o dată ajuns adolescent să uite aproape total de ei. Încă de tineri, ei îşi doresc o familie cu ideea de a avea la rândul lor copii  aşa cum a văzut şi trăit în propria familie. Pentru toţi cei cu copii mici, făcuţi la adolescenţă, ei mici urmaşi, intră sub patronajul bunicilor şi sunt consideraţi jucăria vie a familiei. Dar sunt şi mulţi oameni care fac copii cu gândul la propria bătrâneţe. Este cert o gândire perşivă şi plină de subiectivism. Oamenii, după ce prima parte a vieţii şi- o trăieşte în propria familie ajung să- şi dorească  o viaţă personală fără ingerinţa familiei, în altă locaţie şi câteodată cât mai departe de fosta locuinţă părintească.
        Oamenii, atunci când vine vorba de ce vor face în viaţă, ca meserie, ei şi- o aleg în general după ce- a făcut mama sau tatăl, în familie. Bunăoară, copii unui medic vor face medicina, copii unor profesori vor vrea să devină tot profesori,  marinarii, aviatorii, poliţiştii, jandarmii, pompierii, poliţiştii de penitenciare, vor avea copiii care le va urma meseriile, ceea ce nu este un lucru rău, căci ea se face cu sufletul şi cu o implicare afectivă a părinţilor. Mai sunt cei cu vocaţie, cu anumite chemări, care ţin de artă, de muzică, de talent, de înclinaţii pe care le descoperă părinţii sau chiar ei înşişi. Sunt oameni care se nasc şi mor în acelaşi sat fără ca în viaţa lor să fi existat vreo schimbare majoră chiar dacă a avut familie, copii şi nepoţi. La alţii, destinul le joacă feste şi consumă trei vieţi într- o viaţă, parcurgând sute de mii de kilometri, pe toate meridianele lumii. Sunt oameni care şi- au schimbat în timpul vieţii lor profesia pe care şi- au ales- o la startul vieţii, şi- au schimbat oraşul şi locul de muncă. Sunt mulţi care şi- au întemeiat o familie şi îşi sfârşesc viaţa în cadrul ei, în timp ce alţii îşi schimbă de mai multe ori consoarta, pe motivul că au caractere diferite şi incompatibile. Cu copiii din mai multe relaţii, sigur va fi o nouă generaţie de fraţi cu caractere diferite, chiar dacă au acelaşi tată sau aceiaşi mama. La vârsta  a treia, majoritatea oamenilor îşi trăiesc bătrâneţea în familia în care s- a format, crescut şi îmbătrânit alături de cei dragi, în timp ce alţii ajung într- un azil de bătrâni pe principiul „ Fiule, nu vreau să merg la azil!! nici eu nu am vrut să merg la grădiniţă… dar totuşi m- ai dus!!”
        „Se ceartă cu cei vii şi oferă flori la morţi. Stă cu anii şi nu vorbeşte cu cel viu, iar, când moare îi aduce omagii. Nu are timp să îl viziteze când e viu dar stă o zi întreagă la priveghi. Nu- l îmbrăţişează, nu- l caută, nu- i vorbeşte, nu –i arată iubire cât este viu însă se arată disperat când moare. Se pare că, moartea este mai importantă decât viaţa pentru mulţi dintre ei”. 
        Complicată e viaţa şi plină de imprevizibil, uşoară pentru unii şi grea, foarte grea pentru alţii, unii trăiesc dintr- un incident în altul, în timp ce alţii au o viaţă plată, unii duc cu ei povara unei boli sau unei dizabilităţi în timp ce alţii deşi cu o sănătate robustă sunt nevoiţi să ducă povara unei vieţi pline de necesităţi, ilegalităţi şi vicisitudini.
        În rest, Dumnezeu cu mila!

prof.univ.dr. Florentin SCALETCHI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *