Cu puține excepții, cum este și cea a istoricului Leonard Velcescu, care a îmbogățit istoria noastră cu studiul asupra statuilor de daci din muzeele lumii, dar și cu o serie de analize deosebit de interesante a scenelor de pe Columna lui Traian, majoritatea istoricilor români nu prețuiesc cât ar trebui istoria geto-dacilor și nu valorifică în folosul identității naționale multe aspecte remarcabile din istoria strămoșilor noștri.
Tocmai de aceea, acest câmp arid de indiferență trebuie dinamitat din când în când cu opinia unor istorici străini care, neputând fi acuzați de protocronism sau dacopatie, pun mai ușor în evidență ignoranța sau reaua-credință a celor care încă vor să ne facă să credem că geto-dacii au fost reprezentanții unei culturi minore a Antichității.
Iată ce spune despre DACI un german, un specialist care a studiat Columna lui Traian și istoria războaielor daco-romane: “Niciun alt popor din multele învinse și absorbite de Imperiul Roman nu se poate lăuda cu faptul că a văzut înălțându-se un monument mai demn și mai durabil al dorinței sale de independență.” (Fröehner, W., Columna lui Traian, Editura Saeculum IO, Bucureşti, 2003.)
Wilhelm Fröhner (17 august 1834 – 22 mai 1925) a fost curator la Muzeul Louvre, arheolog și colecționar de antichități din Paris.
Ceea ce spune germanul Wilhelm Fröhner este subliniat și detaliat de istoricul Leonard Velcescu, „Se poate afirma că, mai mult decât Galii, Germanii, Parţii sau alţi „Barbari”, Dacii au avut un loc privilegiat în arta romană şi în inima Romei (în Forul lui Traian). Poporul dac a fost, putem spune, glorificat într-o manieră fără precedent de către Romani, în aşa fel încât se dă impresia unei „simpatii” sau unei „admiraţii” cu totul aparte vizavi de acest popor. În Forul lui Traian a fost realizat un adevărat program iconografic.
Ar putea fi vorba despre un nobil „omagiu” adus de către Romani celui mai puternic adversar al lor. Mai multe argumente au fost invocate pentru susţinerea acestei afirmaţii : respectul, chiar admiraţia, resimţite de Traian pentru războinicii daci, fapt atestat şi de numărul important de soldaţi auxiliari daci în armata romană, precum şi aurul Dacilor, luat ca pradă de război, aur care a contribuit, în mod esenţial, la redresarea economică a Imperiului roman. Se poate deci considera că împăratul Traian a dedicat acest monument important (Forul) de asemenea şi Dacilor. Dacii au pierdut o parte din ţara lor, au pierdut o cantitate însemnată din aurul şi agoniseala lor, luate de Romani ca pradă de razboi dar, cu toate acestea, imaginea şi prestigiul lor au rămas intacte. Poporul dac a fost onorat prin a fi reprezentat în arta sculpturală romană, imaginea demnă a Dacilor a fost plasată în locul cel mai prestigios al lumii romane, în inima Romei, în Forul lui Traian; şi această imagine nobilă a poporului dac, aceste reprezentări sculpturale de Daci (o bună parte din ele) au reuşit să învingă factorul distrugător al Timpului şi să ajungă până în zilele noastre; fapt foarte important şi de mare valoare pentru istoria reprezentărilor antice ale Dacilor în arta romană şi a culturii României.” (Sursă citat: Statui de daci)