default-logo

Domnul ambasador pus la punct de înțelepciunea românească

Sincer să fiu, nu mă așteptam ca la întâlnirea pe care V.I. Kuzmin, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Federației Ruse, urma să o aibă joi, 31 martie, cu ziariștii români acestora să li se ofere spectaculoase informații despre o radicală schimbare a poziției diplomației de la Moscova ,,privind situația actuală din Ucraina”, așa după cum, în termeni evaziv-diplomatici, în invitația la eveniment este numită drama cumplită provocată de invazia trupelor rusești. Dar nici la o asemenea jenantă motivare a deciziei de anulare a întâlnirii în format fizic nu mă așteptam. Citez: ,,Ținând cont de informațiile de care dispune Ambasada Federației Ruse la București despre viitoare acțiuni provocatoare, violente împotriva participanților la briefing anunțate în spiritul organizațiilor neonaziste s-a luat decizia de a schimba formatul și ora evenimentului”. Asta însemnând că briefing-ul se va ține – dacă se va mai ține… – în format online.
Ce ar trebui să înțelegem de aici noi, ziariștii, dar și opinia publică internă și internațională? Bineînțeles, ar trebui înțelegem că autoritățile statului de drept din România fie că habar nu au de ,,acțiunile provocatoare violente” pe care intenționează să le organizeze ,,organizațiile neonaziste”, fie, mai grav, că au habar dar nu fac nimic pentru a le împiedica să își pună în aplicare intențiile. Cu alte cuvinte, autoritățile în exercițiu din scumpa noastră patrie cunosc dar tolerează activitățile subversive ale organizaților neofasciste! Afirmație deosebit de gravă, care exprimă o gândire și o atitudine absolut incompatibile cu normele și uzanțele diplomatice, dar peste care văd că oficialitățile statului nostru au trecut cu o inexplicabilă și inacceptabilă ușurință. Ceea ce eu, ca ziarist dar și ca simplu cetățean al României stat membru al NATO și al Uniunii Europene, nu pot și nu vreau să fac! În consecință, resping categoric afirmațiile tendențioase din acest comunicat de presă.
În aceeași ordine de idei rețin, însă, faptul că, deloc întâmplător, pentru regimul lui Vladimir Putin invocarea conceptului ,,denazificare” reprezintă unul dintre principalele argumente (sau, mai degrabă, pretextul-forte?!) pentru invadarea Ucrainei. Numai că, dacă cercetăm mai atent documentele istoriei, constatăm că asemenea etichetări mincinoase și de o vădită rea-credință se regăsesc în sloganurile aparatnicilor regimului Brejnev, care, în anul 1968, calificau Primăvara de la Praga ca fiind o contrarevoluție. Acesta fiind argumentul (de fapt, tot pretextul) intervenției brutale a trupelor celor cinci state membre ale Tratatului de la Varșovia prin care a fost înăbușite în sânge curajoasele reforme inițiate de Alexander Dubcek și de echipa sa. Intervenție armată căreia România i s-a opus categoric și pe care Nicolae Ceaușescu a condamnat-o cu un mare curaj, în discursul rostit miercuri, 21 august 1968.
Așa încât nu pot să nu remarc o anumită similitudine între logica perversă a regimului Brejnev despre ,,pericolul contrarevoluției”, care, zice-se, amenința, în anul 1968, Cehoslovacia și sofismele propagandistice lansate de către regimul Putin pe seama ,,pericolului nazificării” care amenință Ucraina. Logică beligerantă în care ,,contrarevoluția” din 1968 este sinonimă cu ,,nazificarea” din 2022! Și într-un caz, și în altul asemenea ,,pericole” imaginate fiind invocate pentru a justifica invazia militară soldată, în ambele împrejurări, cu un mare număr de victime omenești și cu importante daune materiale.
Cât privește scenariul lansat de către comunicatorii Ambasadei Federației Ruse despre acțiuni provocatoare, violente pe care intenționează să le organizeze așa numitele ,,organizații neonaziste”, invocat pentru anularea briefing-ului ambasadorului V. I. Kuzmin, nu văd în asta un semn că ne paște o ,,invazie frățească”, așa cum era cât pe ce să trăim în august 1968. În schimb, sunt foarte convins că, în realitate, excelența sa și-a dat seama că în România sunt mulți ziariști bine informați, oameni cu capul pe umeri, cărora nu le poate servi, fără a fi contrazis cu argumente și cu dovezi, lozincile propagandistice ale defunctei ideologii brejneviste, fie și formula revăzută a regimului Putin. Regim opresiv, totalitar care și-a pierdut, în mod irevocabil, până și bruma de încredere pe care o mai avea. Așa încât, în locul dialogului, domnul ambasador al Federației Ruse a preferat să dea bir cu fugiții, aruncând pe piața mass-media o minciună gogonată.
Foarte adevărat, potrivit unor informații de ultimă oră, Rusia ar avea de gând să renunțe la pretențiile sale privind ,,denazificarea Ucrainei”, dar asta nu ne poate determina să închidem discuția despre modul jignitor și tendențios în care comunicatorii Ambasadei Federației Ruse la București au încercat să justifice schimbarea orei și formatului briefing-ului.
Gest care se înscrie și rămâne în categoria celor pe care înțelepciunea românească le-a sancționat cu această expresie de zile mari: ,,Zi-i, mamă, buzatule, ca să nu îmi zică, el, cocoșatule!”.

Șerban CIONOFF

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*