◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Remember Viorel Sălăgean

Nu am avut ocazia să-l cunosc personal pe ziaristul, scriitorul și omul politic Viorel Sălăgean (16 aprilie 1942, Giungi-Satu Mare – 22 aprilie 2003) dar, din desele sale apariții pe micul ecran, încă îmi amintesc despre personalitatea sa, de farmecul personal și de curajul său de a spune adevărul.
Acum, la împlinirea a 19 de ani de la trecerea sa în eternitate, să ne amintim de creațiile sale jurnalistice, ca un pios omagiu.
A intrat în presă în 1965, articolele sale fiind publicate în marile ziare românești ale vremii, precum „Scânteia”, „România liberă”, „Probleme economice”, „Tribuna Economică”, „Lumea”, „Luceafărul”, „Contemporanul”. În 1989 s-a numărat printre membrii fondatori ai ziarului „Adevărul”. În 1992 înființează publicația „Adevărul economic” , iar în 1993 „Romanian Business Journal”.
Între anii 1992 și 1996 a fost senator de Satu Mare, pe listele PUNR, și Președinte al Comisiei de privatizare și administrare a activelor statului.
În bogata sa activitate jurnalistică a publicat numeroase articole și studii, precum și o suită impresionantă de interviuri, printre personalitățile intervievate numărându-se prof.dr.Ana Aslan, care considera că „În știință nu poți răzbi doar cu vorbe și cu fotografii retușate“; cosmonauții Kisim, Soloviov, Aticov, de la care reținem că „Zborul în spațiu este o muncă la fel ca oricare alta”; prof. George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel, care ne-a îndemnat „Să ne gândim la ideile și faptele care trăiesc în urma noastră”; Manolis Glezos, erou național al Greciei, care a fost „de trei ori condamnat la moarte, dar nu am încetat să fiu demn“; prof.Aleksandr M.Prohorov, laureat al Premiului Nobel, care ne îndemna „Mergi înainte, cu capul sus, fără teama că ai să fii caraghios”; Ion-Popescu Negreni, pictor, de la care reținem că „Libertatea de exprimare este esențială pentru punerea în valoare a individului“ ; prof.Solomon Marcus, matematician, care afirma „Pot să demonstrez că matematica e poezie și poezia matematică “ ș.a.
Viorel Sălăgean continuă să fie prezent printre noi prin deciziile bune adoptate pentru semenii săi, prin responsabilitățile asumate, prin articolele și cărțile sale, dintre care amintim: „Gutenberg la computer”, 255 pagini, Editura Politică, 1981; „Bună dimineața, Terra”, 288 pagini, Editura Sport-Turism, 1982; „Meridianul Mississippi”, 320 pagini, Editura Sport-Turism, 1985; „Dialoguri întâmplătoare”, 302 pagini, Editura politică, 1987; „Meridianul albastru”, 304 pagini, Editura Sport-Turism, 1989; „Hello, America”, 302 pagini, Editura Adevărul, 1992; „Am fost candidat la președinție”, 351 pagini, Editura Adevărul, 1996; „Cartea cu evenimente”, 432 pagini, Editura Penta Media, 2002; „Cartea cu interviuri”, 496 pagini, Editura Penta Media, 2002.
Deschid unul din volumele lui Viorel Sălăgean, volumul „Cartea Tranziției” ( 640 pagini, Editura Penta Media, 2002) din care cităm:
„Către cititor
Scriu de o viață, scriu cu încrâncenare și nu știu dacă această trudă este pasiune, boală sau măcar o îndeletnicire cât de cât respectabilă.
Scrisul la ziar rămâne o caznă sau cel mult o plăcere perversă. În jurul faptului de viață sau în jurul unei idei, în mintea gazetarului se încâlcesc fire fel de fel, se macină gânduri și întrebări, din care, până la urmă, iese produsul finit trimis, ca o eliberare, la tipar.
Anii tranziției au domolit voluptatea scrisului, gazetele semănând din ce în ce mai mult cu triste rapoarte statistice sau de anchetă, cu rechizitorii de instanță sau cu scenarii negre pentru încăierarea semenilor.
Citind ziarele din anii tranziției, ai impresia ca românii au intrat într-un război absurd al tuturor împotriva tuturor. Crime, violuri, jafuri, amenințări, înjurături, certuri, minciuni, șantaje, lucrături mafiote, desperare, foame, greve, șomaj, mizerie, boli – iată doar câteva pastile veninoase, care macină zilele și umplu la refuz paginile gazetelor.
Nu am făcut nici eu excepție și iată-mă atins de acest blestem al geniului răului care i-a înrăit pe români. Recitind, recent, articolele publicate în „Adevărul Economic” și „Adevărul”, începând cu primăvara anului 1998 și până în primăvara anului 2002, am descoperit că săptămâni și luni în șir m-am aflat în confruntări aprige cu prim-miniștrii acestui timp: Radu Vasile, Mugur Isărescu și Adrian Năstase, criticând cu înverșunare multe din deciziile luate și pe care le-am considerat strâmbe. Revăzând textele publicate sub impulsul unor fapte sau atitudini, la un moment dat, ale premierilor, constat că, în multe privințe, am avut dreptate, așa cum sunt sigur că și alți gazetari au avut.
Din păcate, dreptatea gazetarului a rămas uitată în rândul tipărit.
Așa cum ignorate și uitate au fost atâtea producții gazetărești notabile ale tranziției și aduse în fața opiniei publice cu gândul sincer de a face bine, de a căuta lumina, calea de urmat.
Constat cu amar că gazetarul tranziției a ajuns un singuratic lătrător la lună, liber să facă ce-i trece prin cap, liber să scrie cum îi dictează conștiința și, din ce în ce mai mult, interesul, dar și liber să nu-l bage nimeni în seamă.
Răzbate multă durere și răzbate mult amar din articolele recitite. Și multă neputință.“
În memoria sa au fost dezvelite două busturi: la 22 octombrie 2010, la Satu Mare, în parcul din bulevardul Dr. Vasile Lucaciu, lângă Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” și, la 17 mai 2013, în satul Beltiug din Satu Mare. O stradă din Satu Mare poartă numele „Viorel Sălăgean”, iar autoritățile din Giungi au decis ca Școala Generală din localitate să poarte numele „Viorel Sălăgean”.
Un gazetar nu moare niciodată, rămân pentru totdeauna scrierile sale!

Tanța Tănăsescu / UZPR

Un comentariu pentru “Remember Viorel Sălăgean

  1. Am avut fericita ocazie, de a-l întâlni și cunoaște, la sfâșitul anilor 1960, la Cluj.
    Un om minunat, jovial, sincer în dorința de a-i jluji pe Români și ȚARA ROMÂNEASCĂ.
    Prea puțini însă, cei care l-au înțeles cu adevărat și-au fost alături…
    Gh.Țiclete

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *