◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

  ACASĂ… 

  În vocabularul fiecăruia dinte noi există cuvinte a căror semnificație este diferită de cea percepută de ceilalți, diferită chiar de cea dată de dicționare, cuvinte care rezonează altfel cu sinele nostru. Pentru mine, unul dintre ele este acasă. La fel ca dor sau Eminescu, acasă este un sentiment. Sălășluind adânc în suflet, nevrând să fie înlăturat sau înlocuit. 

Tocmai fiindcă semnificația acestui aparent banal cuvânt este atât de profundă și acoperă atât de multe circumstanţe, de la pereții ce alcătuiesc o casă, unde, poate ai avut șansa să vii pe lume, la orașul acelei „întâmplări” a ființei tale și, desigur, la țară, pentru cei care, ca mine, suntem, fizic, departe de ea, trezindu-ne dimineața, acolo unde ne-am construit o altă acasă. Apoi, îl putem explica prin starea de bine, de confort psihic, în primul rând, atunci când, în sfârșit, trupul și mintea se acceptă și se simt bine împreună. Însă, cea mai puternică semnificație o are reîntoarcerea la eternul-infinit acasă, în lumea purității spiritului, a lui Dumnezeu, lumea de unde ne-am întrupat. O lume pe care ar fi trebuit să știm să o aflăm în noi, fiindcă ni s-a lăsat acest refugiu. Să ne reamintim motivul pentru care suntem aici, în această existență, să ne putem găsi puterea să mergem mai departe și apoi să plecăm împăcați spre viața de dincolo cum o numesc profanii.

Și-atunci, atâta vreme cât sentimentul acasă, cum îmi place mie să îl numesc, este înțeles și înseamnă mai mult decât lacrimile ce curg pe obraz sau glasul tremurat de emoție, când încerci să explici durerea-focul-disperarea acestui cuvânt aflat în fondul principal de cuvinte al fiecăruia dinte noi; atâta vreme cât înțelegem că, de fapt, niciodată nu suntem departe de acest sentiment, decât dacă sufletul refuză să îl simtă, atunci putem vorbi despre el cu iubire, fără lacrimi, doar cu patima dorului ce îl include, dezvăluindu-i frumusețea și puterea care ne fac să apreciem viața, în orice lucru care ne înconjoară, oriunde se întâmplă să fim pe această planetă binecuvântată.

E drept, chiar dacă putem simți așa, nimic nu echivalează atingerea acelui pământ unde ai luat prima gură de aer, unde ai băut prima picătură de apă, cea care doar acolo are putere pentru tine. Nu sunt doar simboluri, nu sunt doar cuvinte deșarte sau fapte pentru a impresiona „ochii lumii”, atunci când, cei aflați departe de locul nașterii lor, dacă nu e posibil ca trupul să fie înmormântat acasă, în țara de unde vin, își doresc măcar un pumn din acel pământ, să fie pus peste ei.

Îmi imaginez, câteodată, viața, ca pe o enormă orgă, al cărei fiecare tub sonor este memoria unui eveniment. O vibrație unică, o melodie pe care sufletul – el, mai întâi – o recunoaște imediat, alteori, este, poate, o disarmonie, la care nu vrei să mai revii și încerci să blochezi accesul la acea clapă, la acea pedală, la acel registru care, prin atingere doar, o declanșează, memoria afectivă fiind cea mai vizată. Viața include amândouă aceste situații, depinde de noi ce alegem să trăim.

Am simțit că nu sunt singura care trăiește sub zodia lui acasă și, încurajată, mai cu seamă de poemele ascultate la Întâlnirile Zoom ale „Destinelor Literare”, am propus-o ca temă pentru acest număr, de primăvară, al revistei. Am avut bucuria să constat că foarte mulți m-au susținut și mi-au oferit materiale speciale, precum sufletul lor, întors spre acasă.

Diferite stări, diferite abordări, în încercarea mea de a solicita tratarea temei: de la a urmări cum s-a reflectat acest sentiment în operele scriitorilor noștri, la creații literare actuale sau amintiri. O temă la care probabil că vom reveni. În paginile revistei sau chiar cu o dezbatere, așa cum s-a sugerat.

Ca noutate, începând cu 2021, în revista „Destine Literare”, am introdus două rubrici, pe care le-am considerat necesare și, deci, binevenite: „Turnul de veghe” – rubrică de analiză, comentariu și informare social-politice, privind evenimente din țară, rubrică propusă și realizată de jurnalist Dr. Rosemarie Haineș și „Istoria… istoriei”, la care am solicitat colaborarea lui Sebastian Doreanu, din Denver, Colorado și a lui Georges Boisnard, din București, România, cunoscându-i nu doar în calitatea de prieteni, dar de istorici, având, astfel, deplină încredere în selecția evenimentelor, modul de abordare a acestora și conținutul articolelor pe care le vor alcătui.

Cum Georges Boisnard este și jurnalist (UZPR), i-am solicitat realizarea unui Calendar Istoric al Evenimentelor politice, economice și culturale, cum a primit numele final, urmând intenția și tipicul Calendarului scriitorilor români, care, prin urmare, să acopere aceeași perioadă a apariției noastre trimestriale. Ca și în cazul scriitorilor, este vorba de o selecție, iar din acele cele mai însemnate evenimente, veți putea citi un articol despre unul, considerat cel mai important.

Ideea acestei rubrici a stat în intenția mea de mai multă vreme, considerând că, fiind o revistă de cultură, care să mențină trează spiritualitatea românească, „Destine Literarea” trebuie să găzduiască o rubrică permanentă, nu doar articole ocazionale. Scurta, dar încărcată de sens pledoarie susținută la Cenaclul DL din 16 ianuarie, a.c., de către domnul acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, m-a determinat să transform proiectul în realitate. Așa s-a născut „Istoria… istoriei”, cu un titlu la care m-am reîntors, după multe variante și multe opinii solicitate. Cred în convingerea că primele cuvinte care îți vin în minte atunci când încerci să găsești un titlu se dovedesc aproape mereu ca fiind cele mai potrivite. Sigur, nu este o regulă. Sunt sigură, veți citi cu plăcere paginile scrise de acești doi specialiști în istoria pe care o cunosc în detalii și pe care reușesc să ne-o apropie, printr-o scriitură deloc rigidă, deloc fadă, așa cum am fost obișnuiți – din păcate – la lecțiile de istorie.

Acestea fiind spuse, vă doresc o lectură plăcută a revistei, realizată și de această dată cu sufletul deschis.

O revistă în paginile căreia, așa cum mi-am propus de la primul număr realizat de mine ca redactor-șef, (decembrie 2019), să vă simțiți acasă.

 

Dana OPRIȚĂ /Carolina de Nord/UZPR

 

Un comentariu pentru “  ACASĂ… 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *