default-logo

Libertatea în cătușe

Cândva, meseria de ziarist era considerată una dintre cele mai nobile. Acesta fiind apreciat la fel de mult ca şi învăţătorul, preotul ori scriitorul.

Astăzi însă asistăm la o transformare radicală a jurnalismului, care a uitat de orice cod deontologic, aşezând cenzura şi manipularea la loc de cinste.

Iar despre acest lucru ne convinge şi un alt coleg de breaslă, care vrând să ne demonstreze cât de uşor putem fi manipulaţi, a invitat în emisiunea lui mai mulţi tineri, a aşezat pe o masă două cuburi de culori diferite şi apoi, i-a întrebat ce culori au piesele din faţa lor.

Aceştia, rând pe rând au dat acelaşi răspuns. Iar când şi-a expus părerea şi ultimul participant, jurnalistul i-a descoperit celui din urmă că totul nu a fost decât un experiment şi că a avut o înţelegere cu toţi ceilalţi să răspundă identic, în afară de el. Şi atunci, l-a întrebat de ce observând, totuşi, două culori diferite, a ezitat să spună adevărul. La care, tânărul s-a justificat: „Auzind răspunsul celorlalţi, am început să mă îndoiesc de ceea ce văd. Şi apoi, cum să spun adevărul, dacă toţi ceilalţi au minţit?”.

Iată ce poate face manipularea şi cât de uşor poate fi convins cineva de un neadevăr. Exact acelaşi lucru se întâmplă şi în societatea noastră: „Se alege o informaţie sau se inventează o ştire, un zvon şi se serveşte!”. Iar omul nostru, mai ales cel neinformat sau necitit, acceptă cu uşurinţă tot ceea ce i se oferă.

Dar, cel mai mult mă întristează atitudinea unor basarabeni, care ascultând  de propaganda rusească, ce acţionează prin posturile de radio şi televiziunile ruseşti, au ajuns să-i iubească pe ruşi mai mult decât pe proprii părinţi.

Un refugiat ucrainean, aflându-se pe teritoriul nostru, m-a întrebat nedumerit: „Voi sunteţi români ori ruşi, că nu înţeleg?”. „Români!”, îi zic: „Atunci de ce aveţi atâtea posturi de televiziune ruseşti? Chiar nu înţelegeţi că ruşii vă spală în felul acesta creierul, aşa cum procedează, de altfel, şi cu cetăţenii săi?”. Şi ce-aş putea să-i răspund? Vina ne aparţine nouă, celor care, n-am luptat suficient pentru istoria şi identitatea noastră. Iar rusul, cunoscând adevărul despre noi, e mulţumit că ne poate minţi în continuare, grăbindu-se să afirme de câte ori are ocazia: „ Chişinăul, Transnistria şi Ucraina, toate acestea sunt teritoriile noastre!” sau „Vă ajunge câtă libertate v-am dat. Rusia trebuia încă cu mult timp în urmă să-şi ia aceste teritorii înapoi, inclusiv Chişinăul!” Iar un altul, care se simte el ocupat de noi, se adresează printr-un mesaj preşedintelui rus: „Tovarăşe Putin, cred că ar trebui să-i faci o vizită şi Moldovei. Nu de alta, dar aceştia de aici, moldovaninî, nu ştiu ce nemulţumiri au. Ar trebui să-i linişteşti!”, zice rusofilul. Iar basarabeanul nostru tace. Tace de vreo 30 de ani, fără să se gândească nicio clipă că aşa cum patriarhul Kiril a binecuvântat războiul din Ucraina, aşa va binecuvânta un război şi împotriva noastră. Dar, mă întreb: cum se roagă acesta: „Ajută-ne, Doamne, să omorâm, să violăm, să distrugem”? Crezându-l, şi pe Dumnezeu, probabil, de naţionalitate rus.

Dar, vai de mintea noastră rătăcită şi vai de jurnaliştii noştri, care în loc să fie nişte mesageri ai dreptăţii, aceştia înlocuiesc o minciună cu o altă minciună, împlinind poruncile „ţarului” de la Moscova. Însă, aşa cum guvernarea a interzis simbolurile „Z” şi „V”, cât şi panglica Sf. Gheorghe, aşa ar trebui să interzică şi toate posturile de radio şi televiziunile ruseşti din R. Moldova. Iar noi, să spunem „NU” dezinformării şi neadevărului, pentru că dacă nu vom lupta pentru libertatea noastră, vom ajunge să ni se pună în cătuşe nu doar identitatea, dar şi sângele nostru!

Doina DABIJA / UZPR Chișinău

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*