default-logo

Un punct de referință pe harta Bucureștiului – Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”. O aniversare care obligă

În anul acesta, parcă mai bogat în aniversări decât alții, marcăm împlinirea a 125 de ani de la nașterea ilustrei savante, Acad. prof. dr. Ana Aslan, o somitate în domeniul geriatriei și gerontologiei, și totodată a 70 de ani de la înființarea primului institut de geriatrie din lume. În acest context este pentru noi un fericit prilej de a evoca personalitatea unei ilustre Doamne a medicinei românești și, în același timp, a renumitei sale instituții, cunoscută în întreaga lume: Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”.
Mai întâi, să rememorăm biografia patroanei spirituale, viața și activitatea aceleia a cărei recunoaștere internațională era unanim apreciată: Acad. prof. dr. Ana Aslan a fost numită președinte de Medicină Profilactică și Igienă de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 1959, a fost membră a unor prestigioase societăți (Societatea Americană de Gerontologie, 1965, membră a Academiei de Științe din New York, 1968), reprezentanta României la ONU pentru domeniul gerontologiei. Din nefericire, medicul și savantul român nu a fost în atenția juriului pentru decernarea Premiului Nobel pentru medicină.
Personalitate legendară a științei medicale din țara noastră, biografia sa profesională începe în timpul Primului Război Mondial, ca asistentă medicală, pe frontul de la Iași, dăruindu-se îngrijirii soldaților români în spitalele militare.
Stabilită la București, după terminarea Primului Război Mondial, aceasta, deși era tânără studentă, are șansa să lucreze cu renumitul neurolog Gh. Marinescu, începând cu anul 1919. Confirmând setea sa de cunoaștere, Ana Aslan își finalizează studiile cu un doctorat în fiziologie cardiovasculară, sub îndrumarea marelui savant fiziolog, Daniel Danielpolu (1922-1924).
După o perioadă de aproape 3 decenii în lumea spitalelor, la catedră sau în cercetare, în anul 1949 Ana Aslan devine șefa Secției de Fiziologie a  Institutului de Endocrinologie din București, punctul de plecare al carierei sale de gerontolog, colaborând cu profesorul C. I. Parhon, întemeietorul primei Catedre de Endocrinologie din lume (1933), director al Institutului de Endocrinologie și al Institutului de Gerontologie și Geriatrie, înființat în anul 1952. Acesta din urmă, prima instituție din lume de o asemenea factură, a constituit un model de urmat pentru țările dezvoltate, recunoscut ca atare de OMS, în 1964, în domeniul curativ dar și de cercetare.
Cum majoritatea afecțiunilor degenerative se manifestau la persoanele în vârstă (afecțiuni reumatologice sau osteoartrite), Ana Aslan a administrat pacienților săi procaină (novocaină), studiind totodată și efectele de durată. Prima constatare: acest produs era eficace în îmbunătățirea tulburărilor distrofice (procese degenerative în zona aparatului muscular), la persoanele de vârsta a treia.
Continuând cercetarea, în laboratoarele acestui institut s-a reușit să se sintetizeze o moleculă de procaină într-o nouă formulă chimică (celebrul Gerovital H3), produs miraculos, venerat de unii medici, obținând Brevet OSIM 42270/1958, sub numele „Gerovital H3: Produs procaină pentru tratarea bătrâneții și a altor boli metabolice și nutriționale”.
Formula produsului a fost considerată secret de stat, deși au existat nu mai puțin de 150 de laboratoare din lumea întreagă, care au încercat să sintetizeze un produs similar și să concureze faimosul Gerovital H3.
Cu toate că nu a primit autorizare de folosire în SUA, în 1982, Gerovital H3 a primit totuși aprobare pentru distribuire în peste 30 de țări ale lumii. Ana Aslan, inventatoarea acestui produs, împreună cu colectivul condus de ea, a demonstrat întregii lumi următoarele: studiile clinice, efectuate pe aproape 300 000 de pacienți, au dovedit următoarele rezultate ale tratamentului cu procaină la pacienții vârstnici: reducerea depresiei și a anxietății; creșterea dorinței de a trăi; creșterea capacității fizice și intelectuale, în special în ceea ce privește recuperarea memoriei și a facultăților auditive, vizuale și olfactive; îmbunătățirea aspectului pielii și părului; reducerea petelor de vârstă și a keratozelor; creșterea tonusului muscular și a mobilității articulațiilor; creșterea părului și repigmentarea, pe lângă normalizarea tensiunii arteriale.
În plus, s-a confirmat efectul benefic al acestui tratament, care produce o acțiune stimulativă asupra regenerării ficatului, mucoasei gastrice și a măduvei osoase, dar și asupra regenerării fiziologice și morfologice a mușchilor striați și a sistemului nervos periferic. Continuând cercetările, Ana Aslan a dezvoltat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, un alt produs minune, „Aslavital”, care atenuează efectele adverse ale îmbătrânirii asupra pielii, brevetat și fabricat industrial din 1980.
Sediul central al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie “Ana Aslan”, o clădire dreptunghiulară, lungă de 70 m, cu trei nivele, înconjurată de un parc mirific, situat în str. Mânăstirea Căldărușani nr. 9, este un imobil construit în anul 1894 de către Regina Elisabeta, care poartă semnătura marelui arhitect Ion Mincu. Impresionează decorul ceramic, în stil autentic românesc. Culoarul central din interior este decorat cu mozaicuri, în timp ce exteriorul este alcătuit din simboluri ale tuturor regiunilor României, în teracotă verde. Din punct de vedere funcțional, schema gândită de Acad. Prof. Dr. Ana Aslan pune în prim plan cercetarea științifică, experimentală, înființându-se laboratoare de fiziologie, imunologie, biochimie, biofizică, genetică și cultură tisulară, patologie și histochimie, în timp ce ambulatoriul asigură îngrijiri geriatrice pentru întregul București. Savanta româncă preconiza realizarea unui sistem profilactic de îngrijire a sănătății, disponibil gratuit pentru întreaga populație, încât aceasta să poată trăi ani îndelungați cu demnitate și sănătate. Ana Aslan a reușit să creeze o asistență publică vastă, în domeniul geriatric, nu numai în domeniul tratării simptomatologiei deja instalate, ci și în cel profilactic. Ca urmare, înainte de 1989 existau în România 218 clinici de geriatrie, iar fiecare român a obținut posibilitatea de a beneficia de trei tratamente gratuite pe an, deci o cură geriatrică eficientă! În acest timp, au apărut și primele clinici hoteliere de geriatrie, cum au fost acelea de la Park Hotel – București (1974), Eforie Nord, Techirghiol, Călimănești, etc. Tot atunci, Ana Aslan a reușit să creeze o modernă secție de geriatrie la Otopeni (1974), situată într-un parc întins pe 11 hectare, cu cele mai moderne condiții de examinare medicală de înaltă calificare și de îngrijire în condiții hoteliere de cinci stele, unde a avut ca pacienți de la politicieni de top, regi, regine, șefi de stat, vedete internaționale, până la oameni simpli. La Institutul central din București, ca și la Otopeni, se făcea coadă la tratamentul Acad. prof. dr. Ana Aslan. Spre sfârșitul vieții, Acad. Prof. Dr. Ana Aslan a oferit cu generozitate o mare parte din know-how-ul său unor centre de excelență, care sunt adeptele metodei propuse de Ana Aslan. Din păcate, Ana Aslan-Vasilichia a murit la 20 mai 1988, la vârsta de 91 de ani, fără a avea moștenitori legali sau testamentari, întreaga masă succesorală a revenit Statului Român.
În urmă cu patru decenii, fondatoarea acestui institut manifesta o vitalitate debordantă. Astfel, la data de 28 sept. 1981, Acad. prof. dr. Ana Aslan, aflată la cea de a 5-a vizită în Spania, participă la deschiderea unui centru pentru combaterea bătrâneții, care îi poartă numele: Institutul Spaniol Ana Aslan, care făcea parte, la acea dată, din lanțul de 150 de centre răspândite în întreaga lume. Institutul se afla în Complexul Azca din Madrid (Centro Azca, Plaza Pablo Ruiz Picasso de Madrid), purtând numele de Hispanic Aslan, de fapt versiunea spaniolă a Institutului Ana Aslan de la București, unde lucrau, atunci, circa 25 de specialiști: specialiști în geriatrie, cardiologi, chirurgi plasticieni, dermatologi, ginecologi, reumatologi, psihiatri și un număr de experți – lucrători de la o instituție privată, o societate pe acțiuni – pacienții având peste șaizeci de ani. Îngrijirea pacienților costa atunci aproximativ 75.000 de pesete, indiferent dacă tratamentul dura o lună sau opt.
Medicamentul minune, celebrul Gerovital, care nu are efecte secundare, prelungind viața activă a oamenilor, este vândut și azi în Peninsula Iberică, exclusiv în farmacii. Acesta este doar un exemplu asupra modului în care este promovată această epocală descoperire a școlii medicale românești. În prezent, la nivelul anului 2022, mai există câteva centre renumite, unde se practică veritabile cure de întinerire: Elveția, Germania, Spania, SUA, Cehia, Egipt și, desigur, România.
Se cuvine să aducem mulțumiri colectivului de medici și cadre medicale care dovedesc, prin pasiune și dăruire, prin înaltă pregătire științifică, faptul că sunt demni urmași ai celei care a dat strălucire unei nobile profesii, dedicată vieții și sănătății oamenilor, Acad. prof. dr. Ana Aslan.

Tanța Tănăsescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*