PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE
- „DUMNEZEU NU VREA SĂ FACĂ TOTUL PENTRU A NU NE LUA LIBERUL ARBITRU„
Niccolo Machiavelli (1469-1527), a fost diplomat, funcţionar public, filosof, om politic, şi scriitor italian. A fost un exponent de prestigiu al Renaşterii italiene. Opera sa capitală „PRICIPELE” este considerată primul tratat modern de politică. A fost considerat unul din marii scriitori din colegiul său şi un militar foarte cunoscut care a avut influenţă în umanism. Multe din scrierile sale au anticipat formarea statelor naţionale. Numele său este folosit, sub forma de machiavelism, pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii în viaţa politică sau personală sunt numiţi frecvent machiavelici.
- „TOATE SUNT ALE LUI DUMNEZEU ŞI DE LA DUMNEZEU SUNT DĂRUITE OAMENILOR, CA EI SĂ-I MULŢUMEASCĂ CU FRICĂ ŞI CU CUTREMUR. CHIAR DE AR FI ÎMPĂRAT, SAU DOMN, SAU BOIER, SAU SĂRAC, SAU MIŞEL, CU MULŢUMIRE TREBUIE SĂ LAUDE PE DUMNEZEU, DE TOATE CE NE-A DAT, PENTRU CĂ SUNTEM DATORI SĂ-I PLĂTIM LUI DUMNEZEU CE NE-A DAT ŞI DĂRUIT”.
Neagoe Basarab (cca. 1459-1521), a fost domnul Ţării Româneşti între 1512-1521. Soţia sa a fost doamna Despina, din familia sârbă Brancovici. A primit după moda vremii, iniţierea în cele şapte arte libere. Cunoştea limbile latină, greacă şi slavonă. A călătorit prin câteva ţări din Europa centrală şi prin Imperiul Otoman. Ca domnitor, a încurajat dezvoltarea comerţului, iar pe plan diplomatic, a încercat să menţină relaţii de prietenie cu Ungaria. A stabilit relaţii diplomatice cu Veneţia şi Roma şi chiar a mediat conflictul dintre ortodocşi şi catolici. A făcut donaţii generoase către mănăstirile din Ţara Românească şi în toate ţările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeş, în jurul căreia s-a născut legenda Meşterului Manole. Prin condeiul său, în „Învăţăturile către fiul Teodosie”, aşterne pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale ale tineretului, ci şi principii de guvernare a sufletului, care oferă celor care le vor urma moştenirea adevăratelor valori, cele spirituale.
- „CEA MAI ÎNALTĂ ÎNŢELEPCIUNE LA CARE POŢI AJUNGE ESTE ATUNCI CÂND CEEA CE AI SPUS SE ÎNDEPLINEŞTE. CÂT E DE SIMPLU, DAR CÂT E DE GREU! ÎN CURGEREA VREMII NUMAI HRISTOS ŞI MARC AURELIU AU FOST FILOSOFII CARE AU ADEVERIT GÂNDIREA LOR PRIN FAPTELE LOR”.
Vasile Conta (1845-1882), a fost un filosof, scriitor şi ministru român. Studiază dreptul şi în anul 1872 dobândeşte titlul de doctor în drept al Universităţii din Bruxelles. Revenit în ţară practică avocatura şi va obţine prin concurs, Catedra de Drept a Universităţii din Iaşi. Mare patriot, el şi-a manifestat iubirea pentru apărarea Basarabiei. Între anii 1870-1872 Eminescu era la studii în Viena. Aici Vasile Conta îi trimite un volum cu „Cântecele basarabene” şi Eminesu îi răspunde: „Mi-ai trimis, domnule Conta, un prieten sincer ca să mă iau în ceasuri lungi şi plictisitoare. A fost o revelaţie pentru mine „Cântecele basarabene”. Multe din ele seamănă cu cele din Moldova de sus. Ah!, cum aş dori să văd această parte înstrăinată…”. Publică în revista ieşeană Convorbiri literare şi este coleg de clasă cu Ion Creangă şi prieten cu poetul nepereche Eminescu. În anul 1881 devine ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor. Moare de ftizie (tuberculoză pulmonară) şi este înmormântat la Iaşi.
- „MUZICA ESTE LEGĂTURA DIRECTĂ A OMULUI CU DUMNEZEU”.
Inayat Khan (1882-1927),- profesor, Învăţătura sa respectă toate opiniile şi apartenenţele religioase, însă ea tinde să dezvolte religia iubirii. Aceasta constă în „a-L vedea pe Dumnezeu în inima omului”, atât în propria sa inimă cât şi în inima celorlalţi. A înţelege şi respecta simţămintele semenului tău este primul pas pe această cale.
P.S. „Preotul de sat a fost totdeauna sfătuitorul și mângâietorul românilor. În România de azi trebuie să privim veșnic către această Biserică națională și falnică, fiind convinși că numai prin ea se poate ridica poporul. Națiunea se înalță prin credința și dragostea de țară a preoților” Nicolae Iorga, (Telegraful Român, 1 ianuarie 1940, pg.3, nr: 5).
Părintele Ilie