default-logo

Nicole Tender și poezia sufletului său pe scena Teatrului Național din București

Zilele trecute la amfiteatrul TNB, pe acoperișul Teatrului Național a avut loc spectacolul „La Pas cu Luna”, un spectacol de o mare vibrație poetică, în interpretarea divină a două mari actrițe Irina Movilă și Rodica Mandache. Partea muzicală a fost susținută de Leonard Bernad, prim solist al Operei Naționale și de extraordinarul Alexandru Burcă, pianist la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”.

Într-un spațiu magic de spectacol, la un ceas cu lună, publicul a avut o întâlnire de suflet cu Minulescu, Blandiana, Nichita, Nora Iuga, Chopin, Rachmaninoff, Eugen Doga, Astor Piazollo, Carlos Gardel, trăind pe viu și revelația descoperirii unor poeți contemporani, Nicole Tender, Gabriela Aronovici, Julian Gamentz.

Versurile lui Nicole Tender pline de emoție și o sinceritate impresionantă, culese din volumul său de debut „Stări”,  au cucerit de la bun început inimile spectatorilor, iar poeta, prin prezența sa , la acest spectacol, a putut trăi din plin visul feerice al unei seri de vară, fiind aplaudată și ovaționată la scenă deschisă.

Iubiți cititori, iată un scurt dialog avut cu Nicole Tender, ca urmare a acestui spectacol memorabil care m-a dus cu gândul și la vorbele lui Fitzgerald: „Dacă o noapte de vară ar putea vorbi, probabil că s-ar lăuda că ea a inventat iubirea!”.

 – Dragă și minunată, doamnă Nicole Tender, ce reprezintă poezia pentru sufletul dumneavoastră?

Poezia este însuși sufletul meu transpus în versuri. Fiecare cuvânt scris este parte din trăirile mele, este oglinda celor ce am dat vieții și celor primite de la viață – fie ele bucurii sau, dimpotrivă, mult amar. Poezia este modul meu de a arăta cititorului că dragostea, speranța, credința, bunătatea fac scut în jurul nostru chiar și în cele mai dure bătălii existențiale, ne dau putere și direcție către lumină, către bine!

– Ce vă inspiră când scrieți poezie?

Viața însăși mă inspiră! Tot ce trăiesc! Și pentru că îmi iubesc nu doar familia și prietenii, ci iubesc oamenii în general, experiențele celorlalți mă inspiră și ele. Și Dumnezeu mă inspiră, este parte a versurilor mele, căci fără credință și valori profund umane, nu aș fi creativă, nu aș putea împărtăși bunătatea, înțelepciunea, liniștea sufletească pe care protecția divină mi le dă.

– Cum este când trăiești pe viu emoția unui spectacol de poezie contemporană, pe scena Teatrului Național, în care versurile lui Nicole Tender sunt alături de cele ale lui Nichita Stănescu și Ion Minulescu , într-o interpretare divină a două mari actrițe, Irina Movilă și Rodica Mandache?

Este un vis despre care nici nu am îndrăznit vreodată să mă gândesc că ar putea deveni realitate! Este nu doar o mare onoare, dar și hrană veșnică pentru sufletul meu să văd cum aceste personalități culturale atât de iubite îmi simt creația, îmi simt trăirile, atunci când îmi recită versurile. Iar alăturarea poeziilor mele, celor scrise de marii noștri poeți, Nichita și Minulescu, este ceva divin și simt cum mă contopesc cu toată grandoarea și veșnicia acestor zei ai literaturii noastre!

– Un mesaj cititorilor…

Cititorilor mei le mulțumesc pentru că, prin parcurgerea poeziilor mele, mă fac parte din universul lor, alocă timp să cunoască OMUL Nicole, cu toate luminile și întunecimile ei, cu toate lacrimile și speranțele ei! Dragi cititori, sunt doar un om, asemeni vouă, nu am puteri supranaturale, nu voi trăi mai mult de o viață, însă vă asigur că atât cât îmi va dura călătoria prin cele lumești, voi continua să iubesc oamenii și să împart bunătate și speranță, atât prin poeziile mele cât și prin tot ceea ce fac dincolo de ele.

Interviu de Claudia Motea

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*