◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Viitor, prezent și…trecut


PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

1. TRECUT… „Mă odihnesc pe trecutul meu ca pe o pajişte înaltă, pe care n-o va zgudui nici un cutremur. Pot vedea în infinit orizontul zilelor de ieri. Zarea viitorului se face tot mai strâmtă, pământul viitorului cască prăpăstii. Totul e trecut. Prezent şi viitor nu există. Prezentul ţine o secundă. Eşti sigur, măcar, de secunda viitorului?”. Victor Eftimiu (1889-1972) scriitor şi dramaturg

2. PREZENT… „Prezentul nu este o clipă izolată, ci îmbrăţişează toate epocile care l-au precedat, fiind un prezent durabil, capabil de a rezista fugii timpului. Aceasta este posibil numai dacă trecutul este încorporat vieţii şi activităţii de azi, căci în definitiv, cât de înspăimântător de monotonă, săracă şi stearpă ar fi arta, limba, religia, viaţa noastră, dacă ne-am găsi reduşi numai la simplele resurse ale prezentului, fără sprijinul trecutului”.
Dimitrie Gusti (1888-1955), sociolog, filosof, estetician.

3. VIITOR… „Trebuie să privim spre viitor, nici vorbă, dar NU blestemând trecutul, ci purtându-l cu noi, înainte”. Constantin Noica (1909-1987) – filosof.

P.S. După aşa-zisa revoluţie din 1989, prinţul Paul, într-o emisiune televizată a fost întrebat: „Ce aţi face majestatea voastră, acum, dacă aţi fi preşedintele României?” Acesta a răspuns astfel: „Două lucruri: În primul rând aş şterge cu buretele tot răul trecutului nediscutându-l, şi întorcându-l pe toate feţele, certându-ne pe el, şi aş începe lupta reconstrucţiei adevărate; În al doilea rând aş lumina toată România, fiindcă ea este în întuneric şi la propriu şi la figurat”. Din păcate, fraţi români, am adus lumină materială în case, pe străzi dar… lumina cu adevărat, lumina speranţei, lumina împlinirilor se mai lasă aşteptată pentru majoritatea compatrioţilor. Doar o parte din români se pot bucura de o lumină care de multe ori îi orbeşte, fiindcă cred ei, soarele le aparţine numai şi numai lor. Ne certăm ca la uşa cortului pe trecutul răposatului, fără să-i dăm ceea ce este al lui; noi tot zicem că răposatul ne-a luat una şi alta, dar noi astăzi cu ce suntem mai buni ca el? Zilele acestea am străbătut o parte din Ardeal, Moldova, Muntenia şi Oltenia…te minunezi când vezi barajul de 116 m. de la Bicaz, imensul Vidrariu, fabrici, uzine (dezafectate) drumuri prin munţi, căi ferate, staţiuni, oraşe, cartiere, şcoli şi facultăţi care toate aparţin trecutului pe care noi îl persiflăm şi neglijăm. Astăzi vedem o Românie în ruine: fabrici, uzine, câmpuri bălărite, şcoli , drumuri cârpite, staţiuni părăsite, oameni obosiţi, plictisiţi, deznădăjduiţi, profesori, medici, preoţi, militari, pensionaţi, nu cu o grijă spre reconstrucţia viitorului, ci cu o trăire decentă a prezentului. Nu avea dreptate fiul răposatului ucis de noi în ziua când s-a născut Hristos? – „Voi, nu puteţi nici să tencuiţi ce a făcut tatăl meu” şi… gura păcătosului adevăr grăieşte. În anii trecuţi la o emisiune TV. erau mai mulţi deştepţi, care-şi etalau inteligenţa pe tema trecului. Absolut toţi, blamau şi iarăşi blamau trecutul şi pe ai lui conducători. Era şi un liceean de 17 ani, de la care se aştepta să dea lovitura de graţie trecutului odios şi conducătorului iubit. Ce spune însă acesta? „Eu locuiesc cu părinţii mei şi un frate, într-un apartament cu trei camere, primit de tata de la fabrica unde lucra. Aveam maşină. Înainte mergeam la mare şi la munte cu toată familia în fiecare an. Fratele meu a terminat politehnica şi nu se poate angaja nicăieri, tatăl meu este şomer iar mama casnică, iar eu la liceu nu mai am ce aveam înainte. Viaţa noastră s-a schimbat în rău”. Au rămas fără replică cu toţii, cum şi noi azi suntem fără replică la clipa… prezentului. Nu sunt un nostalgic al trecutului, dar sunt realist; o mică parte din nababii ţării, care s-au îmbogăţit hoţeşte peste noapte, mă pot contrazice, fiindcă majoritatea care azi trăim mai altfel decât în trecut – vedem adevărata faţă a trecutului, prezentului şi… viitorului. „O, ZEUS IANUS!”

P.S. NICOLAE FILIMON (1819-1865), prozator, autor de nuvele romantice și realist-satirice, primul critic muzical român: „NIMIC NU ESTE MAI PERICULOS PENTRU UN STAT CE VOIEȘTE A SE ORGANIZA, DECÂT A DA FRÂNELE GUVERNULUI PE MÂINILE PARVENIȚILOR…”

Părintele Ilie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *