◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Cu ochii spre cer / Bătălia pentru astrul nopții

Din motive mai mult sau mai puțin oculte ori ocultate, din orgoliul celor ce se consideră (și) stăpânii Cosmosului, din spaima nemărturisită oficial că draga noastră planetă albastră nu prea ne mai poate ospeţi multă vreme ca o gazdă generoasă ori pur și simplu pentru că „tătucii” Terrei se vor fi săturat de bucuriile și neajunsurile vieții pământești, de zeci de ani se duce o veritabilă bătălie surdă pentru supremația (?) asupra altor spații și corpuri cosmice.
Prima „victimă colaterală” a fost Selena, cea care ne luminează nopțile și îi inspiră pe unii poeți. Se pare că de-acum ar trebui să se împace cu o soartă și mai complexă Marte, care se zice că ar gestiona conflictele interumane; lucru îndoielnic, de altfel, dar…

Procesul maimuțelor galactice
Intrarea întreprinderilor private în cursa cuceririi spațiului cosmic ar putea să bulverseze regulile juridice în materie de explorare și utilizare a spațiului extraatmosferic. Chestiunea părea reglată de mai mulți ani (1967), când un tratat internațional sub egida ONU stipula în articolul II că „spațiul extraatmosferic, inclusiv Luna și alte corpuri cerești, nu pot face obiectul adjudecării naționale prin proclamarea suveranității, nici prin voința de utilizare sau de ocupare, nici prin oricare alte mijloace”. Pe scurt, Luna ar trebui să nu aparțină nimănui sau să aparțină întregii lumi.
Asta zicem noi, pământenii, dar în mod sigur, dacă ar exista și un Drept (civil? Militar? Penal?) al populațiilor galactice, am avea nevoie de niște avocați imbatabili, cât toate barourile terestre, ca să susținem că un anumit bun astral ne aparține. Mă rog, gluma e glumă, dar să vedem cu toată seriozitatea cam cum stau lucrurile în realitate.

Jungla selenară de pe Terra
Totuși, cucerirea spațiului cosmic a evoluat considerabil după 1967, reglementările s-au diversificat, iar acordurile bilaterale sau multilaterale dintre guverne sau agenții spațiale s-au înmulțit. Tone de documente definesc regulile și responsabilitățile în ceea ce privește navetele spațiale, sateliții, oamenii trimiși în spațiu, stația spațială internațională, sondele de explorare etc.
Regulile juridice aplicabile în spațiu sunt astăzi foarte (de fapt, prea) complexe, fără însă a exista un adevărat plan de ansamblu. Chiar și specialiștii se recunosc depășiți în această adevărată junglă de nepătruns. Astfel, una dintre întrebările foarte serioase care se pun este – în condițiile dezvoltării primelor întreprinderi private de zboruri spațiale, de tipul Space X: Ce se va întâmpla dacă una dintre acestea va ajunge să pună piciorul pe Lună pentru a o exploata?

Liber la exploatare
În ultima vreme s-au înmulțit revendicările de… proprietăți pe Lună, în așa măsură încât Institutul internațional pentru drepturile spațiului (IISL) a precizat că fiecare stat are obligația să nu legalizeze asemenea revendicări. Problema este însă că nu toate țările au semnat tratatul din 1967. Abia la 1 ianuarie 2017, un număr de 105 țări l-au ratificat (între ele, China, Franța, Rusia și SUA), alte 24 de țări rămânând încă în afara acestei opțiuni.
Un alt tratat, stabilit în 1979, privește eventuala exploatare a Lunii și a altor corpuri cerești; exploatare nereglementată, dar perfect autorizată. A fost semnat de țări precum India și Franța, nu însă și de actori majori ca SUA, Rusia, China sau Japonia. Și se știe că în sertarele multor agenții spațiale există proiecte de exploatări „miniere”: helium-3 (care ar putea deveni un supercarburant), apa de pe Lună, magneziu, cobalt și uraniu de pe Marte ori de pe asteroizi. De altfel, NASA a anunțat întoarcerea pe Lună în 2020 și stabilirea unei baze permanente pe satelitul terestru în 2024, insistând oficial pe interesul științific al proiectului și pe faptul că Luna ar putea deveni o bază de lansare pentru zborurile umane către alte planete.

Dreptul maritim pentru hoteluri spațiale!
Nu e o glumă: navele spațiale, la fel ca ambarcațiunile maritime, poartă un pavilion și navighează – nu pe apă, ci în spațiul cosmic. Prin urmare, „precum pe pământ, așa e și în ceruri”; cel puțin, deocamdată. Dacă rușii lansează o navetă de pe teritoriu francez, ambele țări au responsabilitatea traiectoriei acesteia, dar în interior se aplică legile rusești.
Pe de altă parte, s-au găsit și destui indivizi „originali” în lumea terestră care să se autoproclame proprietarii Lunii. Americanul Dennis M. Hope (autointitulat președintele guvernului galactic!) a depus în 1980 acte de proprietate asupra tuturor corpurilor cosmice din Sistemul Solar atât la serviciile funciare din San Francisco, cât și la ONU și la guvernele american și rus. El a ajuns chiar să vândă „parcele lunare” de 4.000 m², lângă Marea Liniștii, la peste 30 de euro/m². Așa-zisul contract de vânzare-cumpărare e însoțit de o fotografie a „proprietății” și descrierea acesteia. Numai bună de pus în ramă și de agățat pe perete!
Și cum naivii pământeni nu lipsesc (ei sunt aici, cum ar zice un binecunoscut cercetător în ale ufologiei) imobiliarele selenare merg bine-mersi și pentru Lunar Republic Society din New York, care din 1999 a vândut milioane de metri pătrați de pe astrul nopților noastre. Unor persoane „lunatice”, desigur…

Adrian-Nicolae POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *