De la Viena la … Viena. Un circuit live, până la un punct, în care creația coregrafică clasică croșetează scene incredibil de moderne, cu imprecații de sunet, cu imagine dom, mișcare interiorizată, lumină ca revers și călăuză a umbrei și viers filigranat, într-o monumentală tentativă a autocurpinderii. Sigur, trecând prin două orașe de mare respirație pentru frumusețea baletului – am numit aici Sibiu și Cluj ca purtătoare de gând baroc și creneluri romantice, muzica lui Gaetano Donizetti face punte trainică cu vibrația plastică din limbajele artistice ale dansului modern și contemporan. E și serenitatea Belcanto-ului secolului XVIII și isteria noului ev XXI. Totul în căutarea armoniei profunde și a frumosului din noi de și aiurea.
Spectacolele prezentate de trupa NOJA – NEBYLA STAGE EDUCATION au colindat scenele din capitala Austriei și au poposit spre deplină încântare în fața publicului cunoscător din cele două orașe transilvane, reîntorcându-se la Viena pentru marele festival european „Grand Assamblé” care, și in acest an, se va ține on-line.
Rod al colaborării dintre fundația marii balerine Simona Noja (RO) și Dancer and the Ballet Research Center (AT), spectacolul readuce la locul ei de cinste prospețimea tinerească a concepției despre profunzimea spiritului uman, apartenența la marea simfonie a naturii și împlinirea prin multiplele forme de manifestare ale artei.
Archetypus nu este un spectacol care să necesite o cronică.
Cuvintele, prin multitudinea înţelepciunii înmagazinate din veac, pot eventual strica scara coborâtoare spre esențe. Din acest motiv, e bine să închidem ochii și să ne circumscriem scenei, prin nevoia exteriorității celor mai profunde sentimente umane, și să plăsmuim, singuri, frumusețea complexă a artei, în starea ei cea mai pură. Prin însăși alcătuirea sa, scenele duc cu gândul la hegeliana filosofie a spiritului, în care sursa de inspirație, pentru convergența întregului, a avut-o sculptura în metal a lui Ion Pop și inspiratele metafore ale poeziei lui Ion Noja.
Cei care au dat sens și chip structurii profunde a psihicului ce guvernează organizarea întregii existențe a speciei umane au fost:
Václav Beneš, (Cehia) , Teresa Di Muni, Sofia Ventura (Italia), Sacha Douriant (Franta), Luisa Herrnhofer, Elsa Prinz (Austria), Shion Ida, Riku Kawanishi, Miyu Kitabatake, Kurumi Kojima, Moeka Tsubouchi (Japonia) și Diana Zinchenko (Ukraina).
Iar imaginile simbolice s-au înlănțuit după conceptul Simonei Noja-Nebyla și a asistenței coregfaf: Rie Akiyama.
Neîndoielnic că vom putea vizualiza, în armonii divine: „Un înger a fost împușcat în aripă/ și-a sângerat o lumină mâhnită,/ ziua lunecă încet în risipă/ și căderea pe brânci obosită”. Sau: „De eu sunt foc, tu vei rămâne vatră,/ De flăcările mâinii să mă ții,/ Dacă din vesticele dealuri latră/ Dihoniile toamnei timpurii.” Totul în perimetrul de generozitate cuprins între Heiterkeit – limpezime, adică și Allgemeinheit – spațios, de largă respirație, trăsături caracteristice ale idealului elenic.
Întregul spectacol este decodat în inspirata frază în preambulul acestei bijuterii de artă: „Archetypus este o creație coregrafică colectivă, născută în cadrul proiectului-pilot de cercetare pedagogică a proceselor de învățare, de prezentare practică și de predare ale vocabularului și sintaxei dansului clasic, din perspectiva unui concept monadic”. Și undeva mai departe: „Archetypus este sinteza diverselor exsperiențe transdisciplinare ale ultimilor ani, inițiate de Fundația culturală Simona Noja prin Festivalul Grand Assemblé, festival ajuns în anul 2021 la cea de-a 7-a ediție”.
Și ca o prelungire citoplasmatică a frumosului , vienezii vor putea admira, până spre sfârșitul anului, „Suita spărgătorul de nuci”, „Suita Lacul lebedelor”
și „Suita Frumoasa din pădurea adormită” – capitel filigranat pentru o altă primăvară clujeană.
Radu VIDA / UZPR