Un litoral ospitalier ! Vendégtele tengerpartot akarunk!

E iarnă încă, în luna lui Făurar, dar la Pescăria lui Matei din Agigea clienţii nu găsesc nici o masă liberă fără rezervare. Îndemnaţi fiind de prieteni, am vrut cu tot dinadinsul să vizităm locul, inspiraţi şi de bloggerii care au ştiut să îşi aştearnă impresiile înaintea noastră.
Cei care vin à l’improviste sunt nevoiţi să stea la coadă la intrare. Dacă te numeri printre norocoşi, ocupi o masă, toate au vedere splendidă la mare şi primeşti meniul… în formă de pește… alcătuit , evident, din pește și fructe de mare, aperitive, ciorbe, rapane… salata de icre, scoici în vin, chefal la grătar, vin alb de prin podgoriile Dobrogei…și câte şi mai câte… Serviţi suntem de nişte băieţi simpatici, neobişnuit de bronzaţi, dar cu o fineţe şi o promptitudine exemplare. Începem un dialog în engleză. Sunt din Sri Lanka, picoli angajaţi cu contract de muncă pe un an. Au venit în ţară din iulie. Le merge bine aici, deoarece au salarii de patru ori mai mari decât în Asia. Le place mediul de muncă, patronii şi clienţii sunt prietenoşi. Iar unii dintre ei au şi studii superioare…vor să îşi strângă bani pentru ca să se dezvolte în viitor. În ţara lor. Îşi ajută şi familiile rămase acasă. Servirea a fost ca la carte, deşi restaurantul era arhiplin, cu mulţi oaspeţi în aşteptare.
„Cei treisprezece angajaţi exotici au cazarea şi mesele asigurate. ” ne spune Alexandru Muntean, managerul restaurantului pescăresc. „Sunt nişte proceduri de urmat. Interviuri la ambasadă, obţinerea permisului de şedere, obţinerea CNP-ului. Lucrează legal, au calificarea necesară şi sunt foarte serioşi. Noi avem activitate permanentă, suntem mulţi angajaţi. Salariile lor le negociem, sunt mult peste salariul minim pe economie, contractele se fac conform legislaţiei muncii din România. Vin să îşi câştige şi ei un ban. Le asigurăm trei mese pe zi şi cazare. Lucrează la noi de nouă luni de zile iar clienţii sunt foarte mulţumiţi de ei. Ca religie, sunt creştini catolici, budişti şi musulmani.”
Dar pescăria lui Matei nu e singurul restaurant care a apelat la serviciile lucrătorilor asiatici. Şi alte restaurante, hoteluri şi întreprinderi (Polaris) au angajaţi aduşi prin agenţii specializate. Deşi, de-abia ieşiţi din şcoli…sunt optimişti. Ştiu că din munca lor vor reuşi să îşi îndeplinească visul. Acela de a deschide, în viitor, şi ei, la ei acasă, un restaurant. Acolo unde sunt aşteptaţi de cei dragi, la binele cărora se gândesc în permanenţă.. .Am stat de vorbă, în ziua lor liberă, cu doi băieţi care îndrăgesc România şi pe românii pe care îi servesc la masă zi de zi. Unul este catolic şi unul budist. Exact ca în Ditrău. De ce acolo nu s-a putut ? De ce nu a fost loc şi pentru ei ? «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». (Matei 22:34-40) De ce aici da şi acolo nu? O contraeuropă în care am uitat să fim oameni? Un orbanistan hungarist în miezul României ? Nem, nem, soha.

Text și foto: Irina Airinei / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.