Graz – focar de cultură și civilizație românească (III)

Alte personaje cunoscute

Ludwig Angerer, primul fotograf al orașului București, fost farmacist la Graz.

      S-a născut la 15 august 1827.  A studiat la Pressburg și la Pesta. In 1850 obține licența de farmacist și titlul de magister, apoi timp de 4 ani va profesa ca farmacist în Viena și Graz.

       Încadrat ca farmacist militar, Angerer este trimis în Principate, în timpul Războiului Crimeei.

       În anul 1856, în perioada cât funcționa ca farmacist militar, Angerer va face un Album al Bucureștiului, luând poze cu aparatul fotografic, instalat pe acoperișul Teatrului Național,  pe Dealul Spirii, sau pe Dealul Mitropoliei, etc

Gheorghe Dabija, viitorul general al armatei române, în garnizoana din Graz

       În anul 1901 mai mulţi ofiţeri români sunt trimişi la un stagiu de doi ani în armata austriacă, la diferite arme, printre ei și Gh. Dabija, care a fost repartizat la Reg. 7 Infanterie Graf von Kevenhuller, din garnizoana Graz.

În jurnalul său, Gh. Dabija admiră frumusețile Graz-ului, un oraş de 150.000 de locuitori, majoritatea militari sau ofițeri în rezervă. Liniştea şi curăţenia oraşului, parcul în stil englezesc din mijlocul oraşului, monumentele, berăriile, cafenelele, şcolile, între ele şi universitatea, Şcoala superioară tehnică, arsenalul, catedrala din veacul al XV-lea, în stil gotic, mărețele clădiri din centru, în stil renascentist german, între care primăria şi Ioaneum, celebrul muzeu de istorie naturală îi lasă o amintire de neșters.

       În regimentul său, el întâlnește pe locotenentul Sbârcea, un bucovinean, şi transilvănenii lt. Valeriu Ioan şi Morariu Ioan, „toţi trei foarte buni români şi foarte buni ofiţeri. Era oprit a discuta chestiunile de limbă, naţionalitate şi religie, pentru că astfel de discuţiuni puteau da loc la resentimente şi chiar conflicte”.

      Alţi doi români pe care îi cunoaşte aici, lt. Alexandru Hânzu şi cadetul Ion Ilcuşu, după primul război vor ajunge generali în armata română, comandanţi de divizie în războiul din 1918-1919 contra Ungariei.

         Ulterior, va întreține o intensă corespondenţă cu mai mulţi dintre camarazii săi de acum.

      La Graz, tânărul ofiţer Gh. Dabija urmează cursurile ținute la universitate de filologul Hugo Schuchard, specialist în romanistică, de prof. Antonio Ive, limbi romanice – dialectul istro-român – și prof. Jules Cornu.

La Graz face cunoștință cu activitatea Centrului cultural românesc,  grupat în jurul Asociației Academice „Carmen Sylva”, societate creată după modelul Societăţii „România Jună” din Viena şi al Societății „Junimea” din Cernăuţi.

        La începutul secolului XX, Gh. Dabija se împrietenește cu studenţii români, aflați la studii la Graz, între care D. Popescu, bucovinean, Ilie Bacinschi, care studia literatura comparată, îndrăgostit de poezia germană şi română, Antonovici şi Bocancea, care îşi susţineau la Graz doctoratul în Drept.

          În cei doi ani de şedere la Graz, viitorul general Gh. Dabija a locuit într-un apartament simpatic, bine mobilat. În fiecare sâmbătă seara, la el acasă era o masă îmbelșugată, la care erau invitaţi camarazii de regiment şi studenţii români aflaţi la studii.

Fiul domnitorului Ștefan Cantacuzino, închis la Graz, timp de 40 de ani.

 Constantin Cantacuzino, fiul lui Ştefan Vodă Cantacuzino (1714–1716), împreună cu Păuna Cantacuzino, mama sa, fratele Radu, precum şi stolnicul Constantin  Cantacuzino sunt capturați de turci și duși în prizonierat la Istanbul, unde sunt judecați de turci, domnitorul și cronicarul, condamnați la moarte, fiind executați la data de 26 iunie 1716.

         Păuna se ascunde cu copiii la ambasadorul Olandei, contele Colyer, reușind să părăsească Istanbulul cu ajutorul acestui diplomat. De aici, pleacă la Messina cu un vapor, apoi la Roma, Florenţa, Bologna, Ferrara, Veneţia, Tirol şi la Viena, la curtea împăratului Carol al VI-lea, unde va rămâne pentru un timp îndelungat.

          Păuna solicită ajutor împăratului pentru fiul ei, Radu, dorind să obţină Bănia Olteniei dar fără un rezultat favorabil. Radu, moare în Polonia, la Cameniţa.

          Fără să renunțe, Păuna ajunge în Rusia, împreună cu cel de al doilea fiu, Constantin Cantacuzino. Constantin intră în armata țaristă, avansând până la gradul de general, apoi se căsătoreşte cu Ana Şeremetieva.

        Urmărind vechiul plan, Constantin pleacă la Braşov cu mama sa, Păuna, de aici la Viena. Pe drum, la Zemun, lângă Belgrad, se amestecă într-un complot (cu gândul să ajungă domn în Ţara Românească). Este arestat şi închis la Graz,  timp de 40 de ani.

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.