O nobilă singurătate

Aproape nici nu-mi vine să cred că, în bulversata și bulversanta lume în care trăim, mai apar semne că rația de libertate, primită cu trei decenii în urmă, n-a reușit să ne îngrașe iremediabil cu ingredientele haosului și ignoranței. Un asemenea semn îl reprezintă noua carte a lui Ilie Neacșu, ,,Singur împotriva Imperiilor” care, continuând seria unor curajoase experiențe editoriale ale autorului, temerară fără nicio îndoială în întregul ei, este în primul rând o carte simbol. Ea ne arată, implicit și explicit, că spunerea adevărului, indiferent cum i-ar sta acestuia dezbrăcat de hainele manipulării și ale minciunii, nu trebuie considerat nicicum a fi un delict, și poate nici un act de curaj neapărat, cât mai ales o întreprindere firească, o strădanie de a fi verticali în fața propriei conștiințe.
Incursiunile pe care autorul le face în istoria noastră recentă, neeludând conexiuni geopolitice lămuritoare, dovedesc tocmai acest crez și au trăsăturile unor spovedanii care nu puteau, nu aveau cum să nu fie făcute. Asumându-și dezvelirea unor adevăruri tăinuite cu obstinație de neiubitorii românilor, uneori chiar de noi înșine, din ignoranță unii sau răspunzând unor rușinoase comandamente alții, spoveditorul își pune sufletul în paginile volumului pe măsura dragostei sale de Neam, în raport cu demnitatea și onoarea întregii sale vieți. Nu voi povesti cartea, nu ar avea niciun rost fiindcă autorul derulează faptele cu suficientă limpezime și nonșalant har, ar fi greu de depășit, dar subliniez că am găsit în parcursul ei fiorul unui patriotism vibrant, esența lui venind în bună parte din opiniile despre noi și conducătorul nostru, din aprecierile celor trei președinți americani, Richard Nixon, Gerald Ford și Jimy Carter, în funcție pe timpul epocii Ceaușescu. Iar caracterizarea lui Petre Țuțea, zdrobitor de tranșantă și clară, precum și alte lucruri-argument expuse în conținutul cărții dau consistență valorică aparte acesteia, de parcă ar fi gândită ca un manual de educație patriotică. Este veridică și puternic mobilizatoare sintagma care definește cartea. Îndemnul la cunoaștere, la aflare prin forțe proprii este bine venit, fiindcă niciodată informația nu a dăunat personalității umane. Îndemn și deopotrivă invitație la lectură, această carte este în același timp o oglindă a personalității autorului. Cu statut și statură de învingător, Ilie Neacșu cred că s-a înscris din clipa scrierii primului articol, poate din copilărie spre adolescență, într-o cursă inefabilă. Luptă pentru Neam cu toată puterea ființei sale, cu toată priceperea cu care l-a vrednicit Divinitatea. Cartea aceasta este, metaforic vorbind, o întruchipare a zbaterilor unei singurătăți de cursă lungă, nobilă și de invidiat singurătate, însă capabilă să atragă alături alți ale(r)gători în folosul patriei!

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.