Însemnări la cartea lui Emil Mureșan
În anul Centenarului Marii Uniri, apar numeroase cărți dedicate acestui eveniment, constituindu-se în pagini din Marea Carte a Sufletului Românesc, ce vibrează armonic la rememorarea evenimentelor din 1918.
O astfel de carte este și “România din inima mea “ de Emil Mureșan, apărută în 2018 la editura “Casa Cărții de Știință” din Cluj-Napoca, având motto-ul semnat de Ion Rațiu:”Nu critica niciodată, nici măcar prietenește, pe românul care se străduiește să apere sau să promoveze cauza națională .Fă tu mai bine decât el. “Coperta fiind semnată Roxana Burducea.
Volumul de 405 pagini se deschide cu un “Cuvânt înainte “și este stucturat în trei părți: “Partea I-Centenarul Marii Uniri “
,“Partea a II-a-Lacrimile României “ și “Bibliografie “.
Încă de la început, în “Cuvânt înainte”, autorul, care are până în prezent 6 cărți publicate, face o retrospectivă în istorie, privind dorința românilor de unitate pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic, subliniind: “România este țara noastră, este istoria noastră, este tot ce putem obține mai bun de la bunul Dumnezeu, aici se plămădește eternitatea fiecărui roman“, concluzionând la cele șase pagini: “Fericirea unui popor nu vine de la sine, pentru a o obține trebuie să te zbați, trebuie să ai coloană.Fără un ideal nu rezistă niciun popor! Trăiască România Mare. “
Partea I-a a cărții cuprinde la început un mic studiu istoric despre contextul politic, social și internațional de dinaintea Marii Uniri, dar și din timpul evenimentelor Unirii celor trei provincii românești cu Patria Mamă: Moldova de peste Prut, Bucovina și Transilvania.Autorul insistă asupra Războiul Balcanic, apoi continuă cu Primul Război Mondial, când cele două blocuri militare Tripla Alianță și Antanta au făcut presiuni uriașe asupra României de a intra în război de-oparte sau de alta. În alt studiu Emil Mureșan relatează despre unirea Basarabiei cu România, reproducând imaginile unor documente semnate de Ion Inculeț și Pan Halipa, care consfințesc prin semnătura lor “Actul Unirii” al Basarabiei.Un alt studiu este cel despre unirea Bucovinei cu Țara, subliniind evenimentul de la 18 decembrie 1918 când a fost promulgat Decretul Lege pentru consfințirea unirii Bucovinei cu România. Și aici sunt reproduse documente privind “pregătirea și desăvârșirea “acestei Uniri”
Un studiu aprofundat după cercetări multiple în arhivele vremii este acela despre Unirea Transilvaniei cu România, unde descoperim documente și fotografii originale care au stat la baza Marii Uniri, inclusiv harta României Mari.
Un loc de seamă îl ocupă eseul despre “Tratatul de la Trianon “, dar și articolele despre rolul deosebit de mare al fracmasoneriei în realizarea Marei Unirii, printre care fracmasonii: Nicolae Titulescu, Alexandru Vaida Voevod, acesta din urmă”a dus o luptă acerbă pentru România și pe frontul masonic. “
Medalionul istorico-literar dedicat lui Ion Arion, denumit de autorul acestei cărți “Eroul Marii Uniri “, care a fost stegarul de la Alba Iulia, este impresionant.Acesta a purtat Tricolorul făcut de fetele din satul Agriș. Dar, din păcate, a fost împușcat în gara Teiuș de către unguri, când trenul s-a pus în mișcare pe când Tricolorul Românesc flutura pe geamul de la un vagon.
Prima parte a cărții mai cuprinde “fișe“a unor evenimente și persoane care fac parte integrantă din timpurile istorice de atunci. O altă fișe cuprinde relatarea despre zborul Marii Uniri efectuat de aviatorul Vasile Niculescu din Rădăuți și căpitanul Victor Precup care au zburat pe ruta Bacău-Blaj cu un avion cu carlingă descoperită, ducând mesajul “moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului referitor la Unire”.
Interesant este și studiu despre fotograful Marii Uniri, acesta fiind Samuilă Mârza, născut în satul Galițiu, din județul Alba.
Pagini scrise cu profesionalism dar și cu sentimentul dragostei de țară sunt cele dedicate titanilor Marii Uniri.Printre aceștia numărându-se: Regele Ferdinand I, cel care a înfăptuit visul de veacuri ale românilor, reforma agrară, acela care a promulgat Constituția în anul 1923, considerată cea mai modernă constituție a vremi, Regina Maria, Ion I.C.Brătianu, Iuliu Maniu “care s-a opus rupturilor teritoriale din 1940 din Ardeal, Basarabia și Bucovina de asemenea s-a opus trecerii Nistrului de către Armata Română, în acest sens făcând multe petiții mareșalului Antonescu.S-a opus măsurilor de comunizare și sovietizare ale guvernului pro-moscovit Dr.Petru Groza.”Din păcate, din cauza acestor intervenții, regimul criminal-comunist l-a arestat, fiind condamnat pe viață, decedând în groaznicele temnițe din Sighet în anul 1953.
Alți titani ai Marii Uniri sunt: Alexandru Vaida Voevod, care devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea, Vasile Goldiș ce la 1 Decembrie 1918 rostește la Alba Iulia în cadrul Marii Adunări Naționale un discurs în care arăta asuprirea românilor, și insistând că această situație nu mai putea fi tolerată, Ștefan Cicio Pop, Iuliu Hossu, fost senator al României întregite, Miron Cristea, Nicolae Titulescu și Octavian Goga .Aceste fișe sunt însoțite de fotografii și documente ce întregesc personalitatea acestora și rolul lor în înfăptuirea visului de veacuri al neamului nostru.
Pagina cu câteva curiozități din ziua de 1 Decembrie 2018 crează cititorului o imagine cinematografică a epocalei zile Prima săptămână din decembrie a fost foarte friguroasă, ningea și în unele locuri cădea lapovița.Oamenii au venit la Alba Iulia cu trenul, căruțele, cu săniile și cei mai avuți cu trăsura.
Capitolele ce oglindesc din punct de vedere arhivistic, istoric și științific despre asuprirea și exploatarea poporului român sub dominația austro-ungară, etapele unificării, condamnările de către PMR (PCR) cu ani grei de închisoare a personalităților române care a înfăptuit Marea Unire sunt pagini de o relevantă istorie care impresionează cititorii. Este o lecție, pentru ca niciodată să nu se mai întâmple ce a fost timp de aproape 50 de ani sub ocupație comunistă. Românul să nu mai devină “coadă de topor” pentru o gașcă ajunsă la putere cu ajutorul armatei sovietice ( Ruse).
Acest eveniment sacrosanct al poporului român a dat naștere în România profundă, la aforisme, proverbe și ziceri care au dăinuit până astăzi, ce denotă inteligența și înțelepciunea neamului nostru.O parte din acestea, Emil Mureșan le-a cules cu acribie înveșnicindu-le în pagină de carte. Zicerea lui Alexandru Ioan Cuza este elocventă: “Unirea este singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permit a da țării organizarea ce o aștepta de atât de mult timp. “
Prima parte din această interesantă carte ne duce cu gândul la Nicolae Iorga care spunea:”Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”
Aceste dizertații și reformulări despre istorie merită citite cu respect pentru spiritul lor enciclopedic și memorialistic.
Partea a doua a volumului, intitulată “Lacrimile României “cuprinde 149 de poeme inspirate din istoria noastră trecută și recentă, vibrații ale eului la diferite situații trăite de autor. Poetul evidențiază o indiscutabilă distincție a formei ce comunică în fond o cultură a sentimentelor voită și însușită, alăturându-se astfel unei școli transilvane, reprezentată prin Aurel Rău, Teofil Răchițeanu și Ion Mircea. Tonul ceremonios și o anumită înclinație către ritualic, ca și țintă oraculară a acestei poezii pornesc într-adevăr din”Rugă pentru țară. “
“Mă plec în fața ta, o, țară,
Stau smerit ca la altar,
Sunt copleșit că sunt cu tine,
Sărut pământul tău de la hotar. “
În poezia poetului Emil Mureșan descoperim o anumită influență epică depășind semnificația imediată și așezându-se în măsuri patriotice, ascultând de o lege a pământului străbun, adeseori invocată și cu probabilitate esențială în configurarea unui lirism din toate punctele de vedere sărbătoresc, dar și critic:
“Toate legile sunt doar pentru ei,
“Poporul stă-n genunche ca o vită,
Nu cred însă că va mai sta așa,
Nu mai vrea din partea lor ispită!”
În această poezie, intitulată “Ispită “ de la pagina 126 mocnește o revolt subtilă, chiar subliminală, tocmai prin repetarea în fiecare strofă a necazurilor prin care trece poporul în această perioadă.
Poeziile din volum arată mai degrabă o viziune de revoltă, de critică a vremurilor de astăzi. Este condiția unui spirit ce și-a însușit lecția clasicismului și, ca atare, visează la o lume mai bună pentru poporul român, întrevede un ideal de natură clasică al omului.
“Oamenii-s prostiți pe față,
Legea a ajuns nevinovată,
Nu se câștigă niciun sfanț,
Toți își iau restul de plată
Așa își bifează ei programul,
Poporul înghite c-o grimasă,
Dar vede și el cum guvernanții
Le-au dat doar o căcărează“(Doză de căcat, pag.230).
Folosind originalitatea în exprimare și naturalismul, poetul dorește să transmită ura sa față de guvernanții care ne mint și au prădat bogățiile țării.
Poeziile din acest volum exprimă o revoltă a poetului-cetățean în peisajul civil al societății românești de astăzi, adică acolo unde este omul cu conducătorii lui, au creat “vremuri urâte”,
Țara pe toate le-a trecut,
Dar ca acuma n-a mai fost,
Apocalipsa se pare ca-nceput! “(Dracii, pag.277).
Practic, poeziile sunt adevărate seismografe ale societății de astăzi, sunt un jurnal “critic” la adresa politicienilor. Pentru ochiul estet lumea societății românești actuală este dureroasă- ca o plagă pe o statuie de marmură, aceasta fiind istoria neamului. Poetul are două voci, una de istoric care elogiază trecutul și marile personalități ale țării în adevărate eseuri și studii, și alta criticând în versuri, vibrând a contrabass sonorități corupte.
Moralismul se desprinde din poezii, unele alegorice. Sunt poezii cu un son adânc, toate încorsetate în vers clasic, dar care nu de puține ori, respectă rima. Cu toate acestea poetul e notabil, e scribul “evului aprins” ce formează un “portret” al contemporaneității.
Volumul ” România din inima mea“ pune voalul miresei peste litografii de viață din istoria noastră, trecută și prezentă .Este o “cărămidă” la temelia edificiului imnic ridicat celor o sută de ani de la Marea Unire, alături de astfel de mii de lucrări.
Al.Florin Țene / UZPR