◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.03.2024

UN VACCIN NUMIT EDUCAȚIE

Parcurgem momente în care timpul pare să nu mai aibă răbdare cu oamenii, cum zicea Marin Preda despre o vreme când pe cer se adunau norii negri ai nebuniei, luminați de fulgerele sinistre ale celui de-al doilea război mondial. O altfel de catastrofă se întinde și azi de-a lungul și de-a latul lumii, lovind cu o sălbăticie rară în bătrâna Europă. Înțelegem că Apocalipsa poate veni nu numai cu foc, cutremure și cataclisme universale, ci și mai subtil, pe cale microbiologică, printr-un morb minuscul, cu nume cifrat, capabil să provoace distrugeri uriașe, un exponent al răului în infinita lui capacitate de obiectivare.  

Dincolo de reflecțiile eschatologice, este important să observăm cum se comportă „românii” (termen abuzat demagogic-politicianist, cu o inevitabilă tentă caragialiană) în vremea crizei. O criză de proporții, pandemie dublată de infodemie pe linie mediatică. Unii (poate cei mai mulți) au o atitudine compliantă, alții, una de nepăsare, ostentativă, construită pe conștiința iluzorie a invulnerabilității proprii. Alții iau în râs virusul, îi dau nume colocviale, îl batjocoresc cu umor fin pe linia celebrei bășcălii naționale, făcându-l să intre în pământ de rușine. Duduie facebookul și whatsappul de glume, poante și bancuri la adresa morbului ucigaș. O fi și acest tip de umor o formă de exorcizare. Tot cu umor și bășcălie am supraviețuit (așa cum am supraviețuit) într-o istorie vitregă, de două milenii. Acestor tipuri de trăire a pandemiei li se adaugă unul cu totul special: nerespectarea măsurilor obligatorii de izolare și carantină, ignorarea regulilor, sfidarea legii, expunerea agresivă și periclitarea celorlalți.  

Umorul ca umorul, dar când e vorba de încălcarea normelor și a legii, de batjocorirea unei stări de fapt, cu fricile și terorile ei, de riscul infectării celor din jur cu un virus mortal în multe dintre cazuri, atunci lucrurile devin tragice. Ne întrebăm cum sunt posibile astfel de conduite când o lume întreagă este cuprinsă de spaimă, când oamenii se baricadează în case, stau lipiți de televizoarele care le dau numai vești proaste și așteaptă fără convingere sfârșitul  molimei. Convocând în discuție și alte exemple de performare socială, chiar din vremuri de „normalitate”, privind atitudini și limbaje în spațiul public ori privat, analizând starea generală a societății noastre, ajungem la concluzia că lipsa educației este o boală gravă de care suferă o parte a lumii românești de azi. O boală care, departe de a se atenua, riscă să devină epidemie.

Lipsa educației duce la suficiență agresivă, la nepăsare față de ceilalți, la sfidarea normelor și la comportament anarhic în raport cu orice sistem prestabilit în urmărirea exclusivă a binelui personal. Bine care intră în contradicție cu binele majorității și care se transformă în răul celorlalți. Lipsa educației explică multe dintre realitățile negative ale societății noastre și nivelul ei actual de evoluție. Degradarea atmosferei morale, diminuarea respectului și a empatiei în relațiile interumane, violența, vulgaritatea și promiscuitatea, limbajul obscen, comportamentul anomic sunt fenomene întâlnite la tot pasul, în continuă extindere. Se adaugă, în multe cazuri, ignoranța, viețuirea primară, lipsa oricărui orizont moral și spiritual. Toate acestea generează tensiune și fragmentare, care transformă societatea într-un mediu conflictual, al tuturor contradicțiilor, incapabil a se mobiliza pentru cauze comune. Discordia se manifestă atât pe plan orizontal, în diversitatea categoriilor sociale, cât și vertical, din mediile cele mai umile până la lumea politică. Lipsa educației nu este discriminatorie, având o arie vastă de acțiune, indiferent de roluri. Mai există o proprietate, agravantă, a acestei boli: este contagioasă.

Educația ne cultivă un set comun de valori, ne inspiră respectul pentru norme etice și juridice, ne învață disciplina, respectul și decența, generează conștiință, spirit civic și o perspectivă morală asupra lumii, ne modelează mentalitatea, ne face să fim solidari și empatici, ne creează sentimentul identității și apartenenței la o comunitate de interese, ne trasează linii de evoluție, ne propune repere și modele, ne proiectează idealuri, ne ajută să evoluăm, ne dă un sens al existenței. Când nu este educație, nu există nimic din toate acestea, iar societatea devine un spațiu populat de entități anarhice, cu evoluție haotică, al unei entropii asociale și amorale. Situația noastră actuală, în criză și dincolo de ea, dificultatea de a construi pe plan uman și societal, de a progresa ca societate, de a evolua ca civilizație, inclusiv imaginea României în afară își află o explicație adâncă în gravele carențe educaționale. Condiția societății românești de azi se explică și prin eșecul instituțiilor educației în opera lor de edificare umană și socială. Este adevărat că, într-un joc al intercauzalității, și starea educației este determinată de mediul general în care se dezvoltă. Privind lucrurile din interiorul pandemiei, observând comportamentele celor care sfidează normele, constatăm că lipsa educației face victime și poate avea efecte fatale.

Astăzi se caută cu disperare un vaccin împotriva virusului care a aruncat lumea într-o panică fără precedent. Există însă un vaccin moral care trebuie administrat fiecărui individ încă de la cea mai fragedă vârstă. El poartă un nume simplu, necodificat: Educație. Acest vaccin are o serie de efecte benefice, imunizând pe individ și organismul social împotriva unor boli grave precum: lipsa respectului pentru norme și semeni, nepăsarea și sfidarea, lipsa bunului-simț și a decenței, comportamentul antisocial. Dacă ar fi fost administrat la timp, altfel ar fi stat lucrurile cu nivelul de civilizație al societății românești și cu imaginea României în Europa. Întorcându-ne la starea de urgență, educația ne-ar ajuta pe toți să limităm extinderea epidemiei și, în cele din urmă, să o învingem. Dovadă stă situația din Coreea de Sud și  Singapore, state cu sisteme educaționale avansate și cetățeni educați, care, ajutate și de măsurile administrative ferme, au preluat controlul asupra crizei sanitare.

Există un singur „risc” al acestui vaccin: poate genera o epidemie de bun-simț și de armonie morală la nivelul unei societăți aflate în suferință cronică. Remediul se prepară în laboratoarele școlilor, universităților și ale tuturor instituțiilor educaționale. Administrat pe scară largă, vaccinul miraculos numit Educație are puterea de a contribui la înfrângerea virusului COVID 19 și la vindecarea altor molime care ne bântuie de atâta timp.

Prof. univ. dr. Sorin IVAN (UZPR)

 (Editorial Tribuna învățământului, Nr. 3, Martie, 2020)

https://tribunainvatamantului.ro/2020/03/27/un-vaccin-numit-educatie/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *