default-logo

COMEDIA, înapoi pe scenă

DON JUAN,  adaptare după  Molière

Legenda lui Don Juan  este adusă pe scena Teatrului de Comedie de către regizorii Andreea și Andrei Grosu, într-o montare modernă, redusă ca timp și minimalistă scenografic, dar vastă prin sensuri multiple, profundă prin interpretări versatile. Vladimir Turturică crează  un decor simplu, format  din panouri negre  având deschizături și ușițe prin care intră personajele.

Don Juan este istoria  unui ateist care devine un ipocrit religios şi îşi primeşte pedeapsa de la Dumnezeu. Povestea eternului cuceritor nu rămâne  doar una despre dragoste și trădare, ci și  despre credință, remușcare, responsabilitate, cruzime, vinovăție. Având în minte idealuri nobile de salvare a sufletului, a reputației  lui Don Juan,  cei doi servitori Gusman (Dragoş Huluba) şi Sganarelle(Liviu Pintileasa) pun la cale un plan, mizând tocmai pe orbirea personajului principal incapabil să distingă realul de imaginarul minții sale. În rolul titular, la prima vizionare a piesei l-am văzut pe Dan Rădulescu, dominat de trufie, șiretenie, răutate și prizonier al propriilor idei despre lume.  Într- altă cheie, actorul Bogdan Cotleț a creionat un cuceritor hamletian și narcisic, îndrăgostit de propria imagine, punându-și întrebările existențiale sonor și vanitos, dându-și răspunsuri sterile în conținut. 

Dar marile realizări actoricești aparțin, în opinia mea de spectator subiectiv lui Dragoş Huluba și Liviu Pintileasa. Interpretând roluri multiple, trecând nonșalant de la personaje feminine la masculine, de la registrul comic la cel tragic, cei doi actori strălucesc prin forța de a duce în spate o lume de  caractere, pasiuni, stări.

Don Juan nu poate identifica pe ceilalți eroi, deghizați pueril, pentru că tot ceea ce contează este propria lui viziune despre ceilalți, nu ceilalți, imaginea lui despre lume, nu lumea reală. Egoimul lui Don Juan se confundă cu egoismul lumii în care trăim. În ultima scenă, disperarea lui Sganarelle nu izvorăște doar din nedreptatea că   lui nimeni nu îi va plăti simbria, ci din conștientizarea că moartea stăpânului său a fost inutilă. Lumea rămâne la fel, Binele nu a cucerit Răul, un alt Don Juan se va naște, alte femei  vor fi trădate sub privirea îngăduitoare a unei Divinități care ne-a plămădit imperfecți.

   Alina Maer /  UZPR Prahova

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.