default-logo

Sub semnul schimbării sau viața în vremea lui 2021. Supliment „Destine literare”, anul 16, 2021

DANA OPRIȚĂ, redactor-șef al revistei „Destine Literare” din Montreal ( Canada), propune în acest Supliment o temă interesantă, văzută din diverse unghiuri, de diverse personalități ale culturii: „Sub semnul schimbării”,  privind retrospectiv desfășurarea evenimentelor în cursul anului 2021.

Ea însăși își exprimă diverse gânduri (Sens și contrasens) prilejuite de trecerea în Noul An, cu speranța că „vom fi mai buni, mai îngăduitori, mai iubitori”.cu speranța că va fi pace și liniște pentru toți pe pământ. Ne-am iluzionat că 2021 va fi un an vindecător, după rana deschisă de controversatul Covid-19. Ne-am întrebat și ne întrebăm dacă  e un virus natural sau fabricat în laboratoarele groazei. Un lucru este sigur: peste întreg globul s-a instaurat frica, frica de moarte. Anul 2020 a fost pus sub semnul pandemiei, al fricii fără limite. Anul 2021 a fost pus sub semnul schimbării. Din păcate, al schimbării în rău, căci ni s-a pus pumnul în gură, am fost reduși la tăcere, la izolare, la înstrăinare. Nimic n-a mai fost ca înainte.

Întoarcerea la normalitate n-a mai fost posibilă, au fost încălcate drepturile fundamentale ale omului, dreptul la libertate, dreptul la libera exprimare. De aproape doi ani trăim în teroare, într-o dictatură politică și medicală, amendați, umiliți, cu tot felul de interdicții, culturale, spirituale, politice.

Trăim într-o realitate falsă, indusă de televiziune, de internet, de radio. Am fost și suntem amenințați cu vaccinarea obligatorie, un atac criminal la libertatea de a alege, cu certificatul verde, fără de care nu poți călători, nu poți munci, nu poți participa la evenimente culturale, la teatru, concerte, la evenimente sportive etc.

Lumea a fost împărțită în în două comunități antagonice: vaccinați și nevaccinați. Ipoteticul vaccin, din păcate, nu a rezolvat nimic. Trăim cu speranța în Dumnezeu, cu speranța că 2022 ne va schimba viețile în bine.

Autoarea lansează în acest editorial doar o provocare.

Primul care îi răspunde este IOAN N. ROȘCA, filosof, care transmite unele „Trăiri și reflecții prilejuite de pandemie”.

Autorul se referă, mai întâi, la „șocul din 2020 și la valorile ce i-au urmat”. Mai concret, lunile ianuarie și februarie 2020 păreau normale. Pe 12 martie au început însă restricțiile. Oamenii erau obligați să se închidă în case, nu aveau voie să iasă decât două ore pe zi (cei în vârstă), se dăduse starea de urgență. În acest context, el povestește despre niște întâmplări tragice, cum a fost aceea a fostului său profesor de filosofie, academicianul Alexandru Boboc, care, la 90 de ani, pe 18 aprilie, s-a stins din viață, nemaiputând suporta starea de izolare și singurătate.

De asemenea, o altă întâmplare tragică, romancierul esteticianul și istoricul literar Mihail Diaconescu a decedat nu de Covid-19, ci de infarct, pe 25 martie, în condițiile de stres ale momentului.

În valul de la sfârșitul anului, în ziua de 11 decembrie, a decedat un alt filosof de renume, acad. Alexandru Surdu, învins de C-19. Măsurile de lokdown (închiderea în locuințe) au fost drastice, provocând acute stări depresive.

Anul 2021 l-a continuat pe cel precedent cu alte valuri pandemice și cu prelungirea stării de alertă. Guverrnanții nu au făcut nimic în întâmpinarea valurilor pandemice. Pandemia a făcut noi victime. Pe 31 oct.2021, în urma infectării cu Covid-19, s-a stins din viață renumitul jurnalist Doru Dinu Glăvan, Președintele UZPR, regretat nespus de toți membrii breslei, o adevărată personalitate în domeniu.

Pe 17 oct a decedat o altă personalitate a culturii române, filoosoful Ion Tudosescu (la 90 de ani), fost coloeg de catedră cu autorul.

Toate aceste întâmplări tragice, care i-au răpit oameni apreciați, i-au provocat „trăiri și reflecții”, pe care, în fugă, le-am consemnat și noi aici.

În sfârșit, autorul însuși, împreună cu soția sa, a trecut prin boală, cum se spune, și își exprimă încrederea și speranța că mai are multe lucruri bune de făcut. Să-i urăm sănătate!

Economistul RADU ȘERBAN scrie despre ANUL 2021 ȘI VIAȚA ONLINE. „Niciodată în istoria omenirii viața nu s-a translatat atât de mult în mediul virtual”, scrie el. Autorul face o retrospectivă a anului 2021, constatând că, pe lângă blamatele neajunsuri ale sale, are și numeroase beneficii: online-ul. Iată câteva: „Discutăm cu oameni de pe mai multe continente deodată, participăm la ample reuniuni de neimaginat în mod firesc, ne adresăm unui auditoriu imposibil de agregat într-o sală etc. Tineri și vârstnici am învățat anul acesta să utilizăm mai mult platformele și aplicațiile pentru videoconferințe, ușurându-ne traiul zilnic. Conferințe, concerte, cursuri și concursuri, summit-uri, jurizări, contracte de muncă online în anul 2021”.

Anul 2021 a fost mai dens în evenimente la scară globală decât cei anteriori. Olimpiada de la Tokyo, Conferința ONU privind schimbările climatice, Eurovision, Expo 2020, UEFA 2020 etc. evenimente amânate de anul trecut.

Anul 2021 a înregistrat o serie de evenimente inedite și în spațiul real. Misiunea „Perseverance” pe Marte etc.

2021 e și anul în care Rusia a semnat un memorandum cu China pentru construcția unei stații de cercetări pe Lună.

Online ar putea fi cuvântul anului 2021.

Palpitanta, misterioasa, imprevizibila  lume online ne-a oferit avantaje insolite, mai mult timp la dispoziție, pentru meditație.

Din păpcate, lumea virtuală a devenit un spațiu între patru pereți, fără farmec. Viața adevărată se petrece firesc, de la om la om, de la suflet la suflet

Părintele DUMITRU ICHIM scrie un text foarte interesant – „Pandemie, pandemie / Doar Toronto să mă știe”, care, aparent, nu are nicio legătură cu pandemia. În fond, este un elogiu adus normalității și simplității vieții oamenilor, un imn închinat naturii și frumuseților locurilor, un elogiu adus divinității și încrederii că oamenii pot trăi fericiți și frumos.

NICOLAE NICHOLAS DIMA, specialist în Geopolitică, în Geografie Etno-Culturală și în Relații Interculturale, descrie „O lume curioasă, o lume anormală”, evocă fericita vreme a copilăriei într-un sat de pe marginea Argeșului: „Natura ne oferea totul și, deși eram săraci, nu duceam lipsă de nimic”, spune el. Totul i se părea normal. Au trecut anii și, în timp, autorul a înțeles că noțiunea de „normal” este relativă, ca și noțiunea de „adevăr”.

Odată cu apariția pandemiei, totul s-a răsturnat. Normalul a devenit anormal. A apărut înstrăinarea oamenilor, cineva a hotărât să ne altereze natura și relațiile dintre noi, dintre bărbat și femeie, dintre părinți și copii, să ne impună alte norme decât cele normale.

Se vrea o lume de roboți, fără Dumnezeu. Altfel, omul va dispărea, va fi înlocuit cu un robot fără conștiință și fără suflet.

LIVIU PENDEFUNDA, medic, care a fost infectat cu Covid-19 și a trecut prin încercări grele, internat la spital, la terapie intensivă, care a simțit pe pielea lui suferința, dar care s-a recuperat încetul cu încetul, declară că este îngrijorat că existența vieții este amenințată, că suntem victimele unei propagande false, cu beneficii negative. Acum lumea se află într-un război nedeclarat. Singura Cale salvatoare, spune autorul, este iubirea și credința în Dumnezeu.

ROXANA PAVNOTESCU, analist IT, își exprimă încrederea și speranța că Noul An 2022 va fi altfel decât 2021, adică mai bun. Pandemia a evoluat de la celula umană la cea societală. Devenită fenomen social, a venit și ea cu revelațiile ei. Proștii au ieșit în evidență. În politică, „omul recent” și decent încearcă o evadare în universuri paralele. Lumea spectacolului, a cărții, a publicațiilor nepolitizate a fost un refugiu de retragere în normalitate. Fenomenul estetic s-a manifestat controversat și confuz. Cel mai mult au suferit artele plastice.

Autoarea analizează situația artelor plastice, care s-au vulgarizat, s-au compromis. Ea face trimiteri concrete la diferite opere de artă  de la Muzeul Metropolitan, din New York, incriminând kitsch-ul ideologic extravagant și grotesc al acestora.

Paradoxal, pandemia a adus cu ea momente bune în domeniul artelor, spune autoarea. Artele s-au modificat, s-au digitalizat. Spectacolele online, concertele online își au și ele avantajul lor.

Ea își exprimă speranța cî virusul începe să fie ignorat, că acesta este sfârșitul lui.Să sperăm că așa va fi.

ROSEMARIE HAINEȘ, filolog, psihosociolog și specialist în comunicare, adresează o inedită „Scrisoare deschisă poporului român”. „Anul 2021 s-a încheiat. Traumele poporului român continuă”, spune autoarea. Ea a previzionat că anul 2021 „va fi unul al trasformării, al puterii inteligenței noastre, al vocii interioare”. Privind retrospectiv, autoarea constată că „adevărurile ocultate s-au revelat și se vor revela și în anul care tocmai începe, 2022. În ciuda aparențelor de disensiune națională, nucleul dur, profund al poporului român s-a transformat, parcă, într-un Sfinx mut, dar ferm în propria-i individualitate”.

Ea îndeamnă poporul român la o introspecție, la regăsirea de sine și la împuternicire, prin valorile sale profunde, prin tradițiile slale, prin credința sa: „Toposul, Logosul și Ethosul configurează specificitatea unui popor. Lucian Blaga distinge ca factor marcant al culturii umane o matrice stilistică, respectiv, pentru noi spațiul mioritic, acea ordine ondulatorie ritmică deal-vale, care fixează anumite structuri sufletești ca substrat spiritual.

Filosoful german O. Spengler, ca și filosoful german Frobenius, dezvoltă teoria spațiului , ca simbol al unei anumite culturi.

Poporul român are simboluri, are ritualuri bine consolidate, are eroi în toată istoria sa, are valori bine fundamentate.

Pandemia este testul rezilienței națiunii române. Poporul român se află într-un moment de răscruce. Deciziile istorice pe care urmează să le ia presupun fermitate, unitate națională și conștiință de sine”.

MIRON MANEGA, ziarist, a avut Covid-19. Viața i-a fost pusă în pericol, dar el și-a dominat frica. Momentul a fost unul de reconsiderare a propriilor convingeri, a propriilor decizii și opțiuni.

Ziaristul a contactat boala odată cu Doru Dinu Glăvan, prietenul său și Președinte al UZPR, care, din păcate, a pierdut lupta cu boala, lăsând un gol imens în sufletul său și al jurnaliștilor români.

Pandemia ne-a distrus sau ne-a alterat viața într-un mod fără precedent. Totul s-a schimbat. Nimic nu mai este cum a fost.

Ziaristul este împăcat cu ideea că a luat deciziile corecte, constructive, că salvarea vine de la Dumnezeu.

THEODOR DAMIAN, preot, poet și jurnalist, constată și el că „Pandemia nu a trecut. Deci haosul și suferința continuă”. În această perioadă, lumea a fost văzută ca o corabie cuprinsă de furtună pe marea vieții. Dar el este încrezător.

Ion Haineș / UZPR

 

  

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*