◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Sonetele (în Antologie) ale Mihaelei-Maria Dindelegan

Postfață criticului Cornel Ungureanu, la „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare” (1981), se încheie cu aprecierea „așadar o carte magică”, în sensul în care „poezia își păstrează vocația ei miraculoasă, iar creatorul putea fi un taumaturg” (=persoană capabilă de miracole). Cartea Antologia de sonete a orădencei Mihaela-Maria DINDELEGAN constituie o provocare asupra neîncrederii criticii literare și a șovăielii cititorilor de includere a elanurilor lirice într-un canon lipsit de vocația libertății de exprimare. O carte cu sonete poate fi considerată „magică”? Pe ce ne bazăm argumentele să contestăm liricii din sonete modernitatea? Aceeași categorie de discuții ar cuprinde celelalte modalități de așezare a lirismului în balsamul strofelor, rimelor și a versurilor măsurate. Ce rol au (astăzi) versurile și celelalte machete rigide de poetizare în creația lirică? Excluziune formală din lirism a sonetelor înseamnă contestarea abuzivă a meșteșugărelii poetice. Decât elucubrații ale unor orgolioși – tot mai mulți – care înșiră „cuvinte goale” cu coadă sunătoare (aș zâmbi eminescian!), versificatori „mici de zile, mari de patimi”, cu plachete doldora pe la edituri pirat convertite în tiparnițe financiare, mai bine s-ar organiza o educație a publicului pentru o exigență privind literatura artistică. Și exclusivismul poetic. Așa că acceptați că sonetul este îmbrăcămintea, sub care se ascund aleanuri lirice și experiențe poetice îndrăznețe și pure, confesiuni înălțătoare și meditații temeinice, iar forma poate deranja doar sensibilitatea modernistului infatuat de a nu renunța la o m(et)odă.

Trei volume, fiecare cu circa 800 pagini, format B5, în condiții grafice impecabile (Editura Primus, Oradea), alcătuiesc o Antologie de sonete, adunând circa 4.700 sonete. Aflăm de pe coperta 4, că autoarea este licențiată a Teologiei Ortodoxe de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Acum, se ocupă de publicistică.

Mărturisește autoarea că, din 2010, scrie poezii stimulate de „contextul unei relații sufletești de dragoste”. Acestea erau pentru sufletul ei, dar „i-au fost furate” și folosite de hoț pentru denigrare. După 2013 până în prezent, publică 52 volume, ordonate în Antologia de sonete (trei volume), fără ca autoarea să realizeze o grupare a acestora, după un criteriu oricare ar fi acesta (gruparea ar sprijini cititorul să se orienteze în cele aproape cinci mii de titluri).

Textul însoțitor – un fel de prefață – cu titlul Expansiunea imaginarului, semnat de Valentin CHIFOR, reprezintă o elegantă și elevată anticipare a inițierii în înțelegerea problematicii sonetelor. Scrie despre „ființa lirică”, implicată cu avânt în „izvornița imaginarului ce curge nestăvilit în creația sa” …, „poezie curată, nesofisticată, deloc ermetică, una a emotivității netrucate” …„textele închid în luminiscența lor bucuria explozivă a trăirii autentice” …„o confesiune la cald, proaspătă, vitalistă, venind parcă din conștiința unei adolescente perpetue”. V. Chifor mai pomenește de îmbrățișarea Poetei cu „iubirea lui Dumnezeu”, aplecarea spre dimensiuni cosmice, constelații, galaxii, stele lucitoare, spre „o corolă de minuni” a lumii, blagiană și solară. Un alt text care preîntâmpină Antologia…  aparține Cezarinei ADAMESCU – Scânteile luminii în sonete -; C. A. identifică „o poezie cosmică”, cu „mesaj terapeutic”, degajând „o eufonie plăcută, cu măsură și ritm perfecte, cu esență a ideii și miez de fruct îndulcit – amărui”. Există o candoare în textele Doamnei, o exemplară puritate și strălucind ca o floare rară, iar cuvintele izvorăsc dintr-„o inimă curată”, „slobozind” iubirea și puritate.

Avertizați de o asemenea „primire”, vom intra pe ușa textului, ca un ghid curios, spre a prezenta vizitatorilor (deci cititorilor) însemnele virtuoase care domină salonul regal al poeziei Mihaelei-Maria Dindelegan. Atât de multe sonete la un loc își pot amesteca gândurile și expresiile într-un amalgam de confuzii, cu atât mai mult cu cât sonetul este o formă fixă de reprezentare a lirismului, practicată de pe vremea lui Petrarca, Shakespeare și … Voiculescu, fiind ignorat de contemporani, adepți ai lirismului liber de orice canon ori rigoare. (Ar fi de discutat dacă eliberarea de ritm, rimă, strofe, genuri menține „poezia” în spațiul lirismului, armoniei și muzicalității și dacă, astfel, discursul s-a modernizat și și-a șlefuit mesajul! De aceea, implicarea elementelor clasice ale versificației în analiza unui text liric poate fi pusă între paranteze, dacă lirismul este susținut de un limbaj subtil, cu vocabule încălzite la flacăra emoției și desfătării. Aceasta presupune o abordare stilistică, o prelungire în cuvânt a ființei și o ignorare tematică).

Antologia de sonete (trei volume foarte mari și dense) mă determină să ignor celelalte plachete, volume, unele texte fiind preluate, altele fiind ignorate. Doamna scrie necontenit, citește, își revarsă clipele în scris și scrie de câte ori echilibrul emoțional îi este zgândărit de vreo scânteie creativă. Capacitatea sa de versificare, de a pune cuvintele în armonie, de a structura gândurile și sentimentele în sonete, pare un mod de viață, care-i întreține optimismul și fericirea.

Ideile „concluzive” ale cărții (sunt) exprimate sugestiv în sonetul de mai jos, scrie autoarea pe coperta 4, în „N-a fost de-aici”: „N-a fost de-aici iubirea asta sfântă/ Și nu își află-aici corespondent;/ În mine parcă astăzi stele cântă/ Și adevărul este evident.// M-am folosit de oameni fără nume/ Spre a descrie-al inimii fior,/ Dar ei nu au contribuit anume/ La conținut decât cu-n gând de dor.// Iubirea nu-i o frază inventată;/ Eu am trăit-o, ei însă-au avut/ Ideea sa în gând încarcerată/ Și s-o dezvolt în versuri mi-au cerut.// Dar știu că ea există-n zări  divine/ Și cred că doar din Duhul Sfânt provine.//

Pesemne că, fiind considerat de chiar Mihaela-Maria Dindelegan un sonet cu chemare concluzivă, fiind chiar o etichetă relevantă pe copertă, dezvoltă intenția unei „arte poetice”. Dar tocmai acest text contrazice spusele celor doi prezentatori (Valentin Chifor și Cazarina Adamescu) despre grația limbajului, fastuozitatea lui elevată și elegantă. Se observă un conflict între eu și ei, stins prin chemarea înzestrării pentru poezie prin Duhul Sfânt, ca izvor al creației. Poeta poartă vina de a da întâia înfățișare Cuvântului divin, având Aurora ”în degetele fine, dar nebune” (Vina Poetului). Iubirea întreține combustia și sângele învolburat, iar, prin cuvinte, pătrunde în sonet, aflându-și culcuș printre gânduri netulburate. Câteva texte sunt satire împotriva celor care i-„au spart tot sufletul în bucățele”, a minciunilor nedrepte, a mârșavelor blesteme de „gude otrăvite”, prin scuiparea în față a scabroasei. Satira capătă accente înveninate, vampirii au încă în colți ”bucăți de coaste încă suculente”: „Sunt mai acidă decât chiar acidul…”. Predomină cuvinte de revoltă, chiar dacă multe spurcă ideea de lirism: „mi-e greață” și „scuip”.

Alte numeroase sonete sunt omagii de iubire, sub diferitele ei înfățișări: Nu voi trăda, iubirea, Spre-aducere aminte („Că am luptat dorind să se întindă/ Iubirea peste lume prin cuvinte”), Rochia de seară („Acum mă-mbrac în rochie de seară/ Și înspre glezne ceru-ntreg coboară”), Doar Dragostea („Doar Dragostea mai poate-așa minune/ Înfăptui, când totu-n jur apune”), Molima turbată („Acolo, vezi de-oprește pe îngeri să se mire,/ Să nu se-mbolnăvească și ei fără scăpare/ De molima turbată cu numele IUBIRE,/ Căci, Doamne, -această plagă din suflet nu dispare”//) și foarte multe altele. Ca un subtil și elevat mod de expresivizare spontană a sentimentelor, sonetul dă lirismului organizare muzicală, de tipul șansonetelor, comprimate în 14 versuri, din care ultimele două metaforizează ideea într-o formulă poetică concluzivă. Totul cântă în ritm hendecasilabic, iar prezența iambului induce sentimentul de melancolie crescândă și de asumarea curajului de a înfrunta prejudecățile, întreținute de zâmbetul orgolios al versurilor libere, dezbrăcate totalmente de elementele ce întrețin muzicalitatea.

Mihaela-Maria Dindelegan provoacă prestigiul pierdut al fixității lirice (ca și la Neruda ori la Heaney), compensând printr-un limbaj liniștitor, limpede, clar conturat în cercul de vorbire obișnuită, irizat cu câte o remarcabilă metaforă ori cu o alegorie seducătoare. De altfel, nici nu-i pasă sonetistei de părerea cuiva, ea se exprimă pe sine: „Da, fac ce vreau cu ale mele rime,/ Convinsă că adun în verb vechime” (Eu fac ce vreau). Mai mult, descinde scrisul direct din sentiment: „Mai spun atât: eu nu sunt creator/ Decât în ritm cu-al pieptului fior” (Când nu-s pe rug). Unele asociații atinge margine purității: ”- Tu zeu pierdut în valuri, ea fum fără tăciune” (Zeu și fum), dar și în exemplul ”Dar cine știe câte petale vei culege/ Din cele ce-nflorită în pieptul meu, o, Rege.// (Ne-om aminti de roze). Jocul serios cu vocabulele prin punerea lor pe un pergament peste care frazează sentimentele încălzite la focul iubirii pare însăși esența lirismului: „Mă doare și mă frige chemarea dintre pleoape,/ Că-n iad de-ai mers, iubite, eu vin să-ți fiu aproape./ (O poveste de iubire). Are sentimentul că fiecare cuvânt croșetat este ”tăiat cu sabia”, fiind deformat, fără să-i fie rupte fibrele vitale, apoi este pus în rime, dându-i respectul cuvenit (Matrița cu scribi).

„Nu caută doruri pierdute-n flaut” e o frumoasă propoziție cu aură poetică, după cum la fel de încântătoare sunt cele două versuri finale ale sonetului ”Pe brazda conștiinței”:

„Azi stau în pat așa precum n-aș fi

Decât un bulb ce mâine va rodi”.

Se pot regăsi peste tot în cele trei volume din „Antologia de sonete” exemple de texte care confirmă calitatea discursului poetic și vocația autoarei de a construi virtualități lirice. Mihaela – Maria Dindelegan își pansează cu cuvinte cicatricile sufletului și-și întreține starea de iubire entuziastă și vehementă, meșteșugind cuvintele într-o nouă împărtășire. Lirică în sentiment și pătimașă în suflet, Mihaela – Maria Dindelegan are harul de a mângâia cuvintele și a le îndumnezei, lăsându-se ademenită de o explozie emoțională prin intermediul unui limbaj aprins de metafore și de complexe figurații stilistice. Muzicală și deopotrivă intelectualizată, armonică și deopotrivă rațională, Mihaela – Maria Dindelegan restituie literaturii române autoritatea, prestigiul și demnitatea supremă a poeziei cu formă fixă. Sonetele sale ne conving că formele în care sunt orânduite sentimentele transmit aceeași trăire elevată, purtând mirosul poeților, aleși să descânte lumina izvorâtă din inima lor. Decantarea subtilă a lirismului înflăcărează pasiunile, făcându-le loc prin fereastra metaforei, într-o adolescență prelungită până în intimitatea cuvintelor. Deși îmbracă sonetele în haina canonică, „Antologia de sonete” a Mihaelei-Maria Dindelegan defilează în fața cititorilor în ținuta de gală a poeziei, asigurând cititorilor demnitatea de a asista la o frumoasă paradă a eleganței ideilor care conduc condiția umană spre o experiență lirică. Cuvintele s-au îmbrăcat duminical și reprezintă mirarea că ieri poate deveni azi în întreaga splendoare a amintirii:

„Iar de-o păstrăm închisă-n amintire,/

Mireasma ei nicicând n-o să expire” (Blândețea Primăverii)

Mihaela – Maria Dindelegan este o înțeleaptă sentimentală, iar sonetele sale sunt armonii rânduite pe portativul vanității și al credinței. Se citesc cu interes și dau cititorului o stare de liniște terapeutică.

Anton ILICA / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *