„Disfuncția informațională” din secolul XXI. Astăzi, social media este alimentată cu multe tipuri de conținut, care variază de la cel personal la cel politic. Sunt multe cazuri de materiale produse public sau sub acoperire de guverne și/sau de companii de relații publice sub contract cu actori politici sau comerciali. Ca rezultat, nenumărați bloggeri, „influenceri” de pe Instagram și vedete ale YouTube-ului promovează produse și politicieni fără să dezvăluie că sunt plătiți pentru asta. Plăți nedeclarate sunt, de asemenea, făcute și către persoanele care comentează (adesea sub o falsă identitate) care caută să susțină, să discrediteze sau să intimideze pe forumurile online. În mijlocul unor astfel de situații, jurnalismul pierde teren și devine el însuși un subiect, nu doar de critică echitabilă, ci și de atac existențial. Acum, pericolul este apariția unei „curse a înarmării” naționale și internaționale de răspândire a dezinformării cu scop strategic prin organizații de „media” partizane și prin canale de pe rețelele de socializare, poluând astfel mediul informațional pentru toate părțile implicate, într-un mod care se poate întoarce împotriva inițiatorilor înșiși. În situațiile în care campaniile pentru dezinformare strategică au fost scoase la lumină, rezultatul a fost un prejudiciu imens adus actorilor implicați – atât agențiile de implementare, cât și clienții lor politici (vezi cazurile recente ale lui Bell-Pottinger și Cambridge Analytica). Consecința a toate acestea este că dezinformarea cu scop strategic, alimentată digital, în contexte de polarizare, riscă să eclipseze rolul jurnalismului. Ba mai mult, jurnalismul bazat pe informații verificabile transmise în interes public – o realizare istorică recentă care nu este garantată în niciun fel – poate fi el însuși discreditat atunci când nu sunt luate măsurile de precauție necesare pentru a evita manipularea. Când jurnalismul devine un vector pentru dezinformarea cu scop strategic, acesta reduce și mai mult încrederea publicului și promovează opinia cinică potrivit căreia nu mai există distincții între diferitele narațiuni în cadrul jurnalismului, pe de-o parte, și narațiuni ale dezinformării cu scop strategic, pe de altă parte. Acesta este motivul pentru care istoria din jurul utilizării contestate a conținutului, și diferitele sale forme, este instructivă. Urmărirea evoluției, cu multiplele sale fațete, a „disfuncției informaționale” din secolul XXI ar trebui să ajute la o mai bună înțelegere a cauzelor și consecințelor unei amenințări globale fără precedent – una care variază de la hărțuirea jurnaliștilor prin „armate de troli” susținute de diverse state, până la manipularea alegerilor, la daune aduse sănătății publice și la eșecul recunoașterii riscurilor schimbării climatice.
(…)
Jurnalism etic și membri informați ai publicului. În fața politicii lipsite de scrupule, a crizei „disfuncției informaționale”, a manifestării urii în online, în fața proliferării „marketingului de conținut”, a publicității și a relațiilor publice menite să servească doar propriile interese, organizațiile de știri și jurnaliștii ar trebui să plaseze jurnalismul etic în centrul unui model sustenabil de practică – chiar și în timp ce se luptă pentru a supraviețui crizelor financiare și crizelor de încredere. De asemenea, democrațiile ar trebui să aibă un rol în apărarea jurnalismului și în protejarea profesioniștilor și a surselor lor, atunci când există un interes legitim legat de interesul public. Codurile etice, concepute pentru a sprijini colectarea și verificarea informațiilor în interesul public, sunt cele care disting jurnalismul, în special cel de știri, de alte tipuri de comunicare. Acest lucru este de o importanță crescută în era digitală, în care nu există doar o democratizare a comunicațiilor, ci și un flux constant de dezinformare cu scop strategic, informare greșită, minciuni și abuzuri. În acest context, jurnalismul etic este chiar mai important, ca un cadru pentru stabilirea modelelor de jurnalism care favorizează încrederea și responsabilitatea în interesul construirii relațiilor semnificative de interacțiune cu publicul. Încrederea în jurnalismul corect, responsabil și independent este esențială pentru câștigarea audiențelor și pentru a permite crearea unei sfere publice comune în care dezbaterea poate avea loc pe baza unor fapte cunoscute de toată lumea. Membrii informați ai publicului, care interacționează și distribuie conținut credibil, sunt antidoturile esențiale pentru oprirea răspândirii dezinformării și a informării greșite.
(Manualul UNESCO „Jurnalism, fake news și dezinformare” – Introducere)