O carte despre Publius Ovidius Naso şi Mihai Eminescu, scrisă de Geanina Iovănescu şi Emil Şimăndan,
La Editura Fundaţiei „Ioan Slavici” din Arad, a apărut, recent, volumul „Călători singuratici pe un arhipelag de dor. Întâlnire cu Publius Ovidius Naso şi Mihai Eminescu”, publicat de Geanina Iovănescu şi Emil Şimăndan,
Cei doi jurnalişti arădeni se apleacă asupra unui subiect inedit şi anume asocierea marelui poet naţional, Mihai Eminescu, cu poetul tomitan, Publius Ovidius Naso. Încă din titlul volumului putem desluşi călătoria celor doi cercetători prin lumea eminesciană şi ovidiană, o călătorie ce traversează timpul și tematica operelor celor doi mari poeţi.
Lucrarea este structurată în două părţi: prima parte vizează „Universul
poeziei. Două studii de caz: Publius Ovidius Naso şi Mihai Eminescu”, iar partea a doua îl prezintă pe Mihai Eminescu, gazetarul de geniu.
Prima parte scoate în valoare legătura poetului Publius Ovidius Naso, prin valorificarea operelor din exil, cu opera lirică eminesciană. Sunt relevante o serie de abordări din punct de vedere tematic, dar şi contextual, scoţându-se la iveală: motive literare comune celor două texte, metafora luminii, cromatica, drama lăuntrică a celor doi creatori, dar şi prezentarea sincronică a poeziei ca evadare din spaţiul real şi configuarrea destinelor de nemuritori ai celor doi poeţi.
Partea a doua ni-l evidenţiază pe Mihai Eminescu din punct de vedere publicistic şi ne sunt prezentate o serie de dialoguri care valorizează publicistica eminesciană. În acest sens, sunt nuanţate: două dialoguri realizate de Geanina Iovănescu împreună cu seniorul presei arădene, Emil Şimăndan, două dialoguri cu Dimitrie Vatamaniuc şi unul cu Viorel Gheorghiţă, realizate de Emil Șimăndan; la finalul grupajelor de interviuri sunt redate păreri despre gazetarul de geniu, Mihai Eminescu.
Cele două studii despre Mihai Eminescu şi Publius Ovidius Naso evidenţiază ideea creatorului predestinat solitudinii, o solitudine mascată sub puterea cuvântului şi a actului creator, în care singura eliberare rămâne creaţia („Marii creatori sunt, în mare parte, predestinaţi singurătăţii, iar Eminescu simţea foarte bine ceea ce înseamnă singurătatea, în timp ce Ovidiu a descoperit-o în perioada exilului, însă fiecare a înţeles că poezia este cea care poate acoperi acel gol”).
Lucrarea este o reflectare a ceea ce presupune o cercetare expansivă, în care preponderent se reflectă dorinţa de a găsi conexiuni între cele două opere fundamentale propuse spre cercetare. Stilul exhaustiv şi tematica inovatoare aduc lucrării un plus de valoare, iar nuanţarea prin exemple concrete reflectă dorinţa cercetătorului de a se depăşi pe sine prin prisma căutărilor profunde. Pe lângă cercetările creaţiilor lirice, cei doi „călători” îşi propun o incursiunea asupra scrierilor jurnalistice eminesciene. După cum bine este cunoscut, Mihai Eminescu, înainte de a fi marele poet naţional, a fost cel mai mare gazetar din toate timpurile, iar afirmaţiile lui Al. Oprea reflect aceste aspecte, astfel că „Articolele eminesciene se impun prin înaltul lor profesionalism, poetul practicând gazetăria ca pe o autentică meserie, cu toate prerogativele de rigoare (…) ridicând pagina tipărită la înălţimea unor problem de conştiinţă, păstrând nealterată vechea funcţie sacerdotală a cuvântului scris” . Volumul „Călători singuratici pe un arhipelag de dor. Întâlnire cu Publius Ovidius Naso şi Mihai Eminescu” îşi propune să aducă în atenţia contemporanilor teme esenţiale din sfera culturii româneşti, reflectând o paralelă atractivă şi inovatoare între marele poet naţional şi poetul tomitan, Publius Ovidius Naso, dar şi o călătorie prin publicistica eminesciană. Călătoria celor doi cercetători, membri ai Filialei Arad a UZPR, Geanina Iovănescu şi Emil Şimăndan, reflectă dorinţa acestora de a valoriza creaţii nemuritoare, dincolo de spaţiu şi timp.
Vasile Filip / UZPR