default-logo

Întâlnire cu prof. univ. dr. Dumitru C. Dulcan, la Galați. Omenirea este tributară materialismului „searbăd”

Pe 8 iulie, ora 11.00, la Teatrul „Nae Leonard” – Galați, prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan va vorbi gălățenilor – în cadrul unei conferințe – despre „Viitorul omenirii, din perspectivă științifică”.
Întâlnirea este organizată de Academia de Științe Juridice din România, Camera Notarilor Publici din Galați și Facultatea de Drept și Științe Administrative – Universitatea „Dunărea de Jos” – Galați.
Profesorul universitar dr. D.H.C. Ovidiu Predescu, secretar general al A.S.J.R și director fondator al publicațiilor „Dreptul”, va prezenta „Opera Omnia – Dumitru Constantin Dulcan”, iar moderatorul întâlnirii va fi prof. univ. dr. habil. Liviu-Bogdan Ciucă, vicepreședinte al A.S.J.R, președintele Camerei Notarilor Publici din Galați.
Ne-am pus întrebarea cum văd științele, de ieri și de astăzi, viitorul omenirii? Le vom privi prin prisma lucrărilor realizate de savantul și scriitorul Dumitru Constantin Dulcan, neurolog și medic psihiatru, dar și din perspectiva Teologiei creștine.
Vom spune că neurologia este o ramură a medicinei care se ocupă cu cercetarea, formarea, structura, funcțiile și bolile sistemului nervos, sub aspect anatomic, fiziologic și patologic. Psihiatria este cea care studiază, previne bolile psihice și ajută la tratarea lor.
Conceptele sale le regăsim dezvoltate în volumele: Inteligența materiei, cenzurat și publicat în 1981, care a revoluționat lumea științifică; În căutarea sensului pierdut (vol. I şi II), Editura Eikon, 2008; Către noi înşine (vol. I-II), Editura Eikon, 2010, 2013; Mintea de dincolo. Sinteza şi semnificaţia experienţelor morţii clinice, Editura Eikon, 2013 (ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Şcoala Ardeleană, 2015); Creierul şi Mintea Universului, Editura Şcoala Ardeleană, 2019.
Savantul, pe baze empirice, la început, afirma că știința, rod al gândirii umane (dar și al revelației) deține dovezile existenței lui Dumnezeu, Cel care Se manifestă în toate formele vii, cu viață.
În „Mintea de Dincolo”, academicianul Dumitru Dulcan merge mai departe de lumea materială și susține că rațiunea umană nu este doar „produsul” creierului nostru, ci este tributar unei Rațiuni mai înaltă, este și rodul unei Minți cerești. Și dacă lumea – specia umană – este vie, aceasta presupune și o conștiință umană, care este „un ram” dintr-o altă Conștiință de Dincolo. Există o „conștiință cosmică, una umană, care se revendică din cea cosmică și energia matricială din care sunt făcute toate”. Conștiință vine din latinescul „con scientia”, care înseamnă „ştiinţă cu…” sau „cunoaştere cu…”
Pe aceeași linie conceptuală se situează cercetătorul Roger Penrose, numit „sir” de Regină, deținătorul Premiului Nobel, în 2020, pentru Fizică. „Conștiința umană ne apare ca un segment al marii conștiințe cosmice”, postulează Penrose. Acest concept este susținut și de fizica cuantică, nu după ureche, ci după „rigoarea experiențelor de laborator”, susține academicianul Dumitru Dulcan, în volumul Mintea de dincolo.
Astfel, conștiința fiecăruia dintre noi este ca un „ax primordial și esențial al Universului”.
Academicianul spune că „Gândul este informație, este cuvânt, este știință. Primul verb rostit de Dumnezeu a fost – „Fiat!”. „Să fie!”; „Fiat, lux!”… „Să fie Lumină!” Și a fost. Și, de atunci, de la Facerea lumii, este lumină din Lumină! Sunt cei doi aștri, stelele, apa și pământul, viețuitoarele și omul – stăpân vremelnic peste ele.
Care este perspectiva Teologiei creștine?
Sfânta Scriptură ne relatează: „La început, a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut…” (Ioan, 1, 1-3)
Înțelegem din Evanghelia după Ioan că Dumnezeu a făcut lumea prin Cuvântul Său, cu putere. Prin aceste secvențe, Dumnezeu-Tatăl, cu pedagogia Sa divină, ne pregătește pentru Întruparea Cuvântului; Cuvântul e Dumnezeu.Apoi, pogoară la începutul timpului și al creației, luminează întunericul, și ne revelează că tot ce s-a făcut „s-a făcut prin Cuvânt și pentru Cuvânt”. „În El era viață și viața era lumina oamenilor; și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o…” (Ioan 1, 4-5).
Pe cale de consecință, Iisus Hristos este Lumina lumii, „El este Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Dumnezeu S-a Întrupat, a luat chip omenesc, „pentru ca pe om să-l îndumnezeiască”, mărturisim în Simbolul de Credință. Prin Fiul Său, și noi – oamenii – trebuie să fim conștienți că suntem pământ, dar suntem și puțin din Cerul lui Dumnezeu, prin harul dumnezeiesc. Avem trup, minte, dar avem și suflet, o fărâmă de suflare de viață…
Teologia, prin vocea părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993), cel mai mare Teolog al secolului XX – recunoscut de mai toate bisericile creștine, ne spune cam același lucru: „Conștiința e gândul sădit de Dumnezeu în om, ca o scânteie fierbinte și luminoasă. Conștiința luminează deplin mintea și o obligă să facă deosebirea între bine și rău”.
În spiritualitatea noastră creștin-ortodoxă, pe terenul… conștiinței, omenescul se întâlnește cu dumnezeiescul. Deci, conștiința umană, a persoanei, are și un pic de dumnezeire, iar „prin ea, omul se află în legătură ontologic-dialogică cu Dumnezeu”.
Dar, avem liberul arbitru, nu-i așa? Dumnezeu, prin jertfa de pe Cruce a Fiului Său, ne-a dat libertatea de a alege, binele… Dumnezeu e autorul Binelui. Doar al binelui… Ce te faci, însă, când conștiința nu funcționează? Când conștiința e laxă și gândul bun, luminos al lui Dumnezeu sădit în mintea și în inima omului hălăduiește prin Siberii înghețate?
Savantul Dulcan întărește ideea că între Știință și Religie nu există o opoziție. Dimpotrivă, cu gândul bun, ele sunt într-un permanent dialog. Puse în opoziție, ele nasc monștri, nenorociri, gen Hiroshima și Nagasaki sau – mai nou – genocidul din Răsăritul european, unde copii nevinovați, mame și oameni fără nicio vină au sfârșit din prea mult orgoliu omenesc.
Academicianul Dumitru Dulcan este de părere că omenirea, inclusiv o parte a cercetătorilor, este tributară materialismului științific, materialismului „searbăd”, potrivit căruia viața e doar aici, nu și Dincolo. Astfel, din motive meschine, „omenirea neagă cu cerbicie ceea cea ar fi Dincolo”.
Mai grav este atunci când în numele unei religii mor copii, mame, semeni neajutorați…
De-a lungul cercetărilor sale, academicianul Dumitru Ducan ne mărturisește că Știința nu este în contradicție cu Religia, cu Teologia și că între toți marii învățați ai lumii Iisus Histos – Cuvântul Întrupat, este singurul Care vine cu o soluție viabilă. El, Hristos, este de maximă actualitate astăzi, ieri și în viitor. Și tot El ne propune un remediu de rezolvare a multor rele din lumea noastră prin exercițiul iertării. „Știți ce înseamnă iertarea? Iertarea înseamnă ștergerea modelului patologic din ADN-ul nostru, al unei boli”, spune academicianul Dumitru Dulcan.
De asemenea, sentimentul de ură, de răzbunare pe un semen este cel care acționează întâi asupra „emițătorului”, a omului rău.
„Vrei să te faci bine, să te vindeci?, atunci pune în stare de relaxare, de bunătate ADN-ul tău. Unora li se pare ciudat că fac această conexiune între Știință și Credință. Dar, dacă e știință, pot să fac neștiință?”, se întreabă savantul.
Savantul Dumitru Dulcan merge mai departe și vorbește despre o neurobiologie a credinței. În sensul că starea pozitivă sau negativă din noi este d mare ajutor creierului nostru; stările noastre, bune sau rele, își pun amprenta pe viața și pe sănătatea noastră, nu numai cea personală, dar și pe cea comunitară. Ca atare, gândiți pozitiv și sus, să avem mintea și inima!
Vom reveni!

Maria Stanciu

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*