◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

La Centenar / O carte-diamant pentru „catedrala mică”

Rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să-mi „cadă” în mână o  lucrare editorială atât de complexă și minuțios elaborată. Este vorba de Iosefinul ortodox. Contribuții monografice (Ediția a doua, revăzută și adăugită), semnată de cărturarul neostenit, omul de spirit și de cultură, cercetătorul științific, scriitorul și publicistul preot dr. Ionel Popescu, vicar eparhial la Arhiepiscopia Timișoara și preot paroh la Parohia Timișoara Iosefin.

Evident, în urma afirmației, sunt dator cu argumente. Dacă ar trebui să le înșir, aici, pe toate, aș fi nevoit să mai adaug lucrării tot atâtea pagini câte măsoară cartea semnată de părintele dr. Ionel Popescu. Cer, așadar, îngăduința cititorului să mă opresc doar la câteva aprecieri din cele multe pe care aș putea să le aștern aici, cu deplină responsabilitate, în aceste șire.

În primul rând, este de remarcat caracterul profund documentar al cărții pentru a cărei realizare, autorul a consultat trei categorii de surse arhivistice, 20 de periodice, 31 de lucrări de specialitate și alte 54 de scrieri cu caracter general, acestea găsindu-se, în parte, în cele 585 de referințe bibliografice. Astfel, se explică bogăția de informații prezente în volum, evoluția acestora în spațiu și timp, începând cu momentul înființării parohiei și aducerea ei până în zilele noastre.

Este, de asemenea, de salutat ideea autorului de a aloca, în cuprinsul volumului, un capitol special destinat preoților și diaconilor, celor 23 de apostoli ai Bisericii Ortodoxe Românești, care s-au ostenit în parohie o lungă sau mai scurtă perioadă de timp, inclusiv celor care și astăzi slujesc în Casa Domnului din Parohia Iosefin, aflată în necuprinsul Împărăției Cerului. Fără a minimaliza importanța unuia sau altuia, toți laolaltă și în parte și-au dovedit priceperea și iscusința în actul preoției, rețin, în acest context, câteva nume de referință, care nu vor pieri nicicând din pantheonul Bisericii Ortodoxe Române: preotul Ioan Imbroane, primul paroh al Iosefinului ortodox, cu o generoasă activitate duhovnicească, dar și una filantropică de netăgăduit; preotul Ioan Olariu, 57 de ani de preoție, din care 33 la Parohia Timișoara Iosefin, fondatorul și primul redactor-șef al publicației „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoara și apoi un statornic redactor, a publicat, în coloanele periodicului, zeci și zeci de articole, problematica principală fiind cea teologică; preotul dr. Ionel Popescu, cel care, în cei douăzeci de ani împliniți de cârmuire, a schimbat „fața” parohiei acestui minunat așezământ bisericesc, de numele căruia se leagă astăzi nenumărate și însemnate împliniri, printre acestea numărându-se existența Fundației „Ioan Olariu” și „Aleea personalităților”, aflată pe lângă trotuarul ce face legătura între lăcașul de cult și casa parohială, cuprinzând șapte busturi ale lui Ioan Imbroane, ctitorul bisericii, Emanuil Ungureanu, ctitorul parohiei, Victor Vlad, arhitectul lăcașului de cult, Iacob Marian, prim epitrop, cel care a pus întâia dată problema înființării unei parohii și a unei școli confesionale românești în cartierul Iosefin, dr. Ioachim Miloia, slujitor al artei care a contribuit la extinderea ansamblului pictural din biserică, academicianul Sabin Drăgoi, personalitate remarcabilă a vieții muzicale din România, dirijor și mentor al corului parohial „Doina Banatului” și Anastasie Demian, cel care a pictat o parte însemnată din lăcașul de cult. Un cuvânt aparte, autorul cărții îl dăruiește diaconului-profesor Teodor V. Damșa, cel care a cunoscut regimul inuman al închisorilor comuniste și „principiile” școlii de „reeducare”. Cu toate chinurile îndurate, diaconul Damșa nu s-a lepădat nici măcar pentru o clipă de Biserică, rămânându-i fiu credincios până la apusul vieții.

Este, totodată, interesantă și inedită tehnica de elaborare a volumului, autorul, preotul dr. Ionel Popescu, pentru a pune în valoare întregul ansamblu bisericesc, folosește o tehnică ce aparține cinematografiei: prim-planuri și secvențe. La început ne prezintă un panoramic (vezi capitolul Înființarea parohiei ortodoxe române Timișoara Iosefin, p. 13-22), înglobând câteva cadre importante, apoi vine cu obiectivul aparatului de filmat și zăbovește asupra unor „secvențe”, familiarizându-ne cu capela și casa parohială, pictura, corul parohial „Doina Banatului”, clopotele, tipografia și biblioteca, demisolul lăcașului de cult, cantina socială, comunitatea credincioșilor cu deficiențe de auz și vorbire, cu întreaga activitate filantropică și de cult. Semnatarul volumului, mergând pe aceeași tehnică, zăbovește, cu „obiectivul de filmat” asupra momentului Decembrie 1989, credincioșii aparținând parohiei au fost, deopotrivă, martori oculari și participanți activi la eveniment. Prețuirea și recunoștința Parohiei Ortodoxe Române din Timișoara – Iosefin față de eroii martiri s-au concretizat prin înălțarea a două troițe în fața bisericii, prin „fântâna plângătoare” din clopotniță, tricolorul care împodobește strana din partea stângă a lăcașului de cult, dar mai cu seamă prin pomenirea lor la ieșirea cu Sfintele Daruri.

În final, „obiectivul” întâlnește în cale două capitole extrem de importante ce aduc un plus de valoare monografiei: fotodocument și iconografie, însumând o seamă de manuscrise ce țin de trecutul și prezentul bisericii, semnate de personalități marcante ale vieții culturale și duhovnicești și nu puține fotografii inedite ce evidențiază „foaia de parcurs” a acestei oaze de spiritualitate, pace și liniște sufletească. Practic, prin această metodă de cercetare și expunere, Biserica Ortodoxă Română din Ioesfinul timișorean se prezintă cititorilor în întreaga sa splendoare până în amănunt.

Elaborată cu prilejul Centenarului Bisericii – s-au împlinit o sută de ani de existență – și dăruită, deopotrivă, credincioșilor parohiei și cititorilor de pretutindeni, socot că lucrarea  Iosefinul ortodox. Contribuții monografice (Ediția a doua, revăzută și adăugită), îmbracă forma unui diamant, pe care autorul, preotul dr. Ionel Popescu, l-a șlefuit, în timp, cu pricepere și dăruire, pe toate părțile posibile. Este și va rămâne o lucrare valoroasă, un util instrument de lucru pentru cercetătorul de mâine preocupat la ceea ce s-a întâmplat astăzi. Dacă ar exista recompensa felicitării cu eșarfă i-aș dărui-o semnatarului acestei cărți fără strop de reținere. Și pentru că nu există o astfel de posibilitate, nu-mi rămâne decât să-mi înclin respectuos fruntea în fața preotului dr. Ionel Popescu, pentru efortul imens depus în zămislirea acestui excepțional document editorial, ce va dăinui peste vremi și vremuri.

Conf. univ., CS II, dr. Ioan David

      Directorul Institutului de Studii Banatice

      „Titu Maiorescu” al Academiei Române

      Filiala Timișoara

Un comentariu pentru “La Centenar / O carte-diamant pentru „catedrala mică”

  1. Toata consideratia, parintelui-scriitor, minunat carturar, Ionel Popescu. Prin stradania sa, faptele si datele parohiei Iosefin precum si a Timisoarei, sunt dinou puse in lumina.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *