◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Personalități notorii ale Creștinismului !

Ioan Ciuntu: Predicătorul culturii creștine!
Martie 1953! Țin bine minte acea sâmbătă de martie, când bunicuța Evlampia m-a luat de mânuță și m-a dus la biserica din satul natal Țareuca în care-am fost botezat, iar peste ani de zile și cununat. Biserică era plină de oameni, dar bunicuța cu lumânarea în mână s-a strecurat printre ei ca să mă aducă mai aproape de preot și să-i ascult predica din postul mare. Cuvintele preotului m-au făcut să fiu cumincior și răbdător până la sfârșitul Sfintei Liturghii. Tot în această zi am și fost împărtășit. La timpurile celea biserica din sat era una din puținele lăcașuri sfinte care mai funcționa, dar bucuria enoriașilor n-a durat mult, căci comuniștii sovietici au închis-o, zăvorând ușile cu fel de fel de lacăte unelte nkvd-iste ca să uite oamenii de ea. Oamenii, însă n-au uitat de cuvântul Domnului și mergeau pe jos la biserica din Cinișeuți, localitate amplasată pe malul pârăului
Saharna la o distanţă de vreo 8 km de satul nostru. Tot acolo mă duceau și părinții mei ca să ascult predicile preotului și să țin cont de ele-n viață, altoindu-mi creștinismul de mic copil. Soarta m-a învrednicit și cu rude de preoți și dascăli, ca să aspir destoinic povețele Domnului. Mi-au prins bine-n viață și cărțile religioase ascunse de părinți în podul casei mai departe de ochii vigilenți ai „troicii staliniste”, care mergeau din casă-n casă ca să depisteze „opiumul norodului” și să ia măsuri represive cu el. Cărțile religioase din podul casei m-au învățat ca să fiu școlit, educat și să gândesc creștinește românește. Acele cărți, care cu timpul au fost citite și de copiii mei le-am adus cu drag la redacția săptămânalului Literatura și arta, înmânându-i-le scriitorului Nicolae Dabija, ca dumnealui cu generozitatea care-l caracterizează să le doneze bisericii de la Universitatea de Stat din Moldova. Cărțile respective au și pus bazele de constituire a bibliotecii de cărți religioase a bisericii Universității! În viață mi-a fost dat ca să pășesc pragul multor lăcașuri sfinte din țară și de peste hotare ca să ascult și să admir vocea divină a preotului. Cuvântul lui totdeauna a fost și a rămas pentru mine ca ceva sfânt și înțelept. Cu o deosebită plăcere merg la Catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla” din Chişinău, ca să-i ascult cuvântul Domnului și vorba cu adevărat românească a parohului ei, Protoiereului Mitrofor Ioan Ciuntu. Mai mult, chiar caut și vreun pretext ca să mă întâlnesc cu dumnealui și să discut pe-ndelete, căci și locurile unde ne întâlnim tot par sfinte grație prezenței părintelui. De acest distins promotor al culturii creștin-ortodoxe am avut ocazia să aud când domnia sa prin luările sale de cuvânt în calitate de deputat al primului parlament cu adevărat democrat ne bucura nu numai cu voroave înțelepte dar și cu o dulce limbă românească. Nu e vorbă, slujitorii Domnului totdeauna au știut pe bune să-i poarte cuvântul lui, în dicția și pronunția preotului Ioan Ciuntu însă, putea fi auzită cu totul o altă limbă vorbită. Mulți din cei care nu-l cunoșteau mai îndeaproape chiar îndrăzneau să se dea cu părerea „că-i de peste Prut, din România”. Și într-o oarecare măsură aveau și dreptate, căci, ca student și absolvent el venea de peste Prut. Ioan Ciuntu a mers cu dreptul pe urmele tatălui său Vasile, care a fost și el preot și care i-a implantat fiului dragostea față de Dumnezeu, citindu-i și explicându-i fiecare postulat din Sfânta Scriptură. Și măicuța Eudochia, preoteasa, a avut grijă ca fiul ei Ionică să se poarte frumos, să învețe bine și să poarte în suflet tot cei bun și creștinește. După absolvirea Școlii medii nr.19 din Chișinău dânsul merge și studiază la Seminarul Teologic din Odessa, ca mai apoi să primească Taina preoţiei personal de la Patriarhul Alexandriei şi Papă al întregii Africi Parfenie. Drumurile tânărului învățăcel Ioan Ciuntu erau deschise pentru orice biserică din Basarabia, dumnealui, însă hotărăște să-și aprofundeze cunoștințele laice și merge să-și continue studiile la Facultatea Teologie a Universității „Spiru Haret” din Bucureşti, unde-și face și masteratul, ca mai apoi să absolvească cu brio și doctorantura la Institutul Studiilor Doctorale – Universitatea „Ovidius” din Constanța. C-un „car de cunoștințe și diplome” preotul Ioan Ciuntu putea cu-adevărat să rămână și să propovăduiască cuvântul Domnului enoriașilor frați români de peste Prut, dar, revine la Chișinău ca să fie numit Protopop în circumscripțiile Cimișlia și Hâncești, Episcopia Tighina. Sunt convins, că enoriași au avut norocul ca să audă din gura pravoslavnică a părintelui Ioan Ciuntu nu numai predici religioase, dar și discursuri înțelepte ce țineau de identitatea noastră națională rostite-ntr-o limbă românească frumoasă. Fiind ales Deputat în Parlamentul Republicii Moldova proeminentul om de cultură Ioan Ciuntu manifestă și alte calități deosebite de politician în postura de vice președinte al Comisiei parlamentare de grațiere. Popularitatea lui Ioan Ciuntu crește ca pe drojdii. Numit Parohul Catedralei „Sfânta Teodora de la Sihla”, teologul, omul de cultură și politicianul Ioan Ciuntu își schimbă veșmintele bisericești și costumul de gală, îmbrăcând salopeta de șef de șantier ca să renoveze, să reconstruiască practic clădirea în care ani de zile erau exponate sticlele cu vinuri moldovenești și se efectuau competiții sportive la lupte libere chiar în sala unde astăzi enoriașii vin să se roage la Dumnezeu. Și dacă astăzi în inima Chișinăului avem o frumusețe de catedrală, meritul în cea mai mare măsură i se datorează muncii asidue a Omului Ioan Ciuntu. Domnia Sa devine prieten fidel cu Grigore Vieru, Andrei Vartic, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Vasile Căpățână, Dorel Țărnă, Iulian Filip, cu alți distinși oameni de cultură, artă și literatură. Protoiereul Mitrofor Ioan Ciuntu tot mai des este solicitat de către posturile naționale de televiziune, radio și presă. În unele emisiuni dumnealui vorbește ca un medic, dându-le sfat enoriașilor și publicului larg de telespectatori, radioascultători și cititori cum să ducă un mod sănătos de viață, în altele „evoluează” în rolul de psiholog, mărturisind cum să depășim greul, să ne debarasăm de rău și să ne purificăm sufletul, iar în calitate de preot ne vorbește cum să-l iubim pe Dumnezeu. Și-n calitate de scriitor și publicist cu har Ioan Ciuntu reușește foarte repede să-și facă un nume de valoare. Cărţile sale „În numele adevăratei credinţe”, „Dangăt de clopote”, „De la Tine vin şi la Tine mă duc, Doamne!”, „Mărturisiri în alb şi negru”, „Popas în drumul veşniciei”, „O corabie a mântuirii”, „Născuți în zodia dragostei!” „Așa cum l-am cunoscut” se înscriu pe bune în palmaresul literar național. Mai mult, scriitorul Ioan Ciuntu este autorului primului calendar creștin postbelic în limba română cu grafie latină. Monografia despre Biserica „Ștefan cel Mare și Sfânt” și Daniil Sihastru tot scriitorului și publicistului Ioan Ciuntu îi aparține. Se știe bine, că munca de preot nu este de loc ușoară. Atunci când omul simplu are zile de odihnă sau de sărbători, preotul vine la biserică și-și face datoria divină pentru enoriașii săi. Și din punct de vedere emotiv, activitatea clericală este neordinară: dimineața să botezi un copil și să-i urezi viață lungă, la prânz să cununi o pereche de însurăței, să zâmbești și să le dorești căsnicie trainică, iar după amiază să petreci pe unul pe ultim drum și să-l deplângi de rând cu apropiații răposatului respectând toată rânduiala bisericească creștinească. Un preot trebuie și să vorbească și să citească, să cânte, să râdă și să plângă. Și orișice mișcare trebuie făcută cu suflet și din suflet. Preotul Ioan Ciuntu știe de minune să le-mbine pe toate. Mulți, care cu ani în urmă au fost botezați de Domnia sa, azi vin și-l roagă pe părinte să-i cunune și să le fie și nănașul lor. Și părintele Ioan Ciuntu îi cunună, ajutându-i pe fiecare în parte cu ce poate. Peste o sută de perechi de tineri căsătoriți au beneficiat de generozitatea preoțească a nănașului Ioan Ciuntu, de la tineri studenți la oameni de stat cu funcții publice. Și dacă diminețile, zilele și serile Protoiereul Mitrofor Ioan Ciuntu și le consacră serviciului divin la Catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla”, parohul căreia este, nopțile dumnealui le dedică scrisului. Romanele, cărțile de proză și publicistică în curs de apariție vor bucura cititorul setos nu numai de dulcea vorbă clericală românească a preotului drag, dar și de cuvântul lui așternut cu migală pe hârtie.
De multe distincți guvernamentale și obștești s-a învrednicit Distinsul Om de cultură, scriitorul, politicianul și teologul Ioan Ciuntu. Le-a meritat din plin și face să le enumărăm pe unele din ele: Medalia „Meritul civic” și Ordinul Republicii; Ordinul „Merit de Cavaler” din România, Ordinul „Sfântul Andrei” al Episcopiei Dunării de Jos, Crucea Patriarhală a Bisericii Ortodoxe Române, titlul de Om Emerit. Tot dumnealui este posesorul Diplomei Arhiepiscopiei Tomisului și Diplomei Institutului Roman de Spiritualitate Ortodoxă din New York. Truda clericală preotul Ioan Ciuntu o îmbină cu sfințenie și cu cea obștească, conducând cu brio și Centrul Ortodox „Sfânta Teodora de la Sihla și Ștefan cel Mare și Sfânt.” Cu modestia pe care-l caracterizează, Părintele Ioan Ciuntu nu-și reclamă și o altă activitate cu adevărat creștinească și caritabilă, de ctitorie a unui nou locaș sfânt ce va fi ridicat din mijloacele bănești familiare. Și nu este exclus, că enoriașii lui vor veni și-n noul locaș sfânt ca să asculte cu nesaț predicile preotului lor fidel și drag. Dar poate al fiului părintelui, Adrian Ciuntu, care cu credință slujește la aceeași biserică alături de tatăl său în postura de Diacon?! Confratele meu de condei Ioan Ciuntu este și un mare sufletist. Practic a dat curs tuturor invitaților ca să vină la Seratele mele de Creație și Lansările de Carte, să mă onoreze și cu prezența sa și cu cuvântul său duhovnicesc care nu poate fi uitat. Activitatea dumnealui duhovnicească, întâlnirile noastre la un pahar de vorbă și discuțiile telefonice amicale m-au determinat să conchid că plaiul nostru mioritic se poate mândri cu o asemenea personalitate notorie ca Ioan Ciuntu, iar eu ca om al scrisului să mă inspir pentru a ticlui și-un eseu despre un apropiat al sufletului meu!

Ion Cuzuioc/UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *