În 29 octombrie a avut loc o evocare și o slujbă de pomenire a lui Doru Dinu Glăvan, la Biserica din Coriunca, lângă Târg-Mureș, oficiată de pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan, președintele Filialei Mureș-Harghita a UZPR.
Pe toate le acoperă rugăciunea
Zilele acestea se împlinește un an de la dispariţia în constelaţia nemuririi a jurnalistului DORU DINU GLĂVAN, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. S-a stins din viață la data de 31 octombrie 2021, la Reșița, și ar fi împlinit 76 de ani.
În Epistola I către Tesaloniceni 4, 13-17, Sfântul Apostol Pavel răspunde la o întrebare firească, exprimată poetic de Nichifor Crainic: „Unde sunt cei care nu mai sunt?” Şi ne spune apostolul că pe cei adormiţi îi găsim în Biserica lui Hristos. Sufletul lor veşnic nu a dispărut în nefiinţă, sau în neant, ci a trecut pragul spre o altă lume, o lume care nu are sfârşit. Tristeţea pe care o trăim în faţa morţii unui apropiat este dată de constatarea că în viaţă nu am reuşit să îi oferim întreaga noastră iubire. Nu am reuşit pentru că dragostea este infinită, iar omul, pe pământ, este plin de limitări. Aşadar, iubirea ne învaţă să ne rugăm pentru cei morţi. Nu putem iubi pe cineva şi să nu ne gândim la veşnicie. Dragostea nu îşi găseşte termene de valabilitate în timp.
Rugăciunile pentru cei morţi constituie un prilej de comuniune, de legătură spirituală cu cei răposaţi. Pentru noi, pentru cei care mai suntem aici, cei plecaţi sunt mereu în dragostea noastră. Ei sunt pentru început durere, pentru totdeauna sunt un dor, dar Mântuitorul ne încredințează că ne vom întâlni cu ei. Nu cred că există om pe pământul acesta, care să nu aibă măcar un suflet drag plecat departe… bunici, părinţi, fraţi, copii, prieteni. Pentru ei şi pentru oricine, merită să te opreşti o clipă din ale tale şi să te rogi!
Există undeva un frumos tablou, care ne arată un naufragiat pe mare. Omul acela, prinzându-se cu o mână de o stâncă salvatoare ivită din mare, întinde cealaltă mână spre a salva pe alţii. Aceasta trebuie să fie atitudinea fiecărui creştin: în timp ce ne prindem de Hristos spre a fi salvați, să întindem la rândul nostru mâna spre salvarea altora.
Biserica Ortodoxă învaţă că moartea este “despărţirea sufletului de trup”; odată această despărţire săvârşită, trupul este dat pământului şi putrezeşte. Aşadar, ultima menire a omului pe pământ este moartea, despre care Sfânta Scriptură mărturiseşte astfel: ” Şi se va întoarce ţărâna în pământ, de unde s-a luat, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el” (Eccl.12,7). Moartea îl răpeşte pe om când a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru îndeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului conţine tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului. Sfântul Antonie cel Mare, vrând să pătrundă adâncurile scopurilor providenţei, adresa într-o zi lui Dumnezeu următoarea rugăciune: „Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe când alţii ajung la cea mai adâncă bătrâneţe ?” Şi, Dumnezeu i-a răspuns: „Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ţi se cade ţie a cunoaşte”.
Biserica Ortodoxă, dintotdeauna, a avut şi a păstrat în cultul ei rugăciunile pentru cei adormiţi. De aceea, este de datoria celor rămaşi în viaţă, ca în comuniunea dragostei, să se roage şi pentru cei adormiţi, ca Dumnezeu să-şi arate mila şi iertarea Sa faţă de ei.
Există diferite moduri prin care „suntem mângâiaţi de Dumnezeu”, iar acestea sunt infinite la număr, pentru că, Dumnezeu nu vrea să fim nepăsători. Lăsăm totul la o parte pentru a veni la Sfânta Biserică și a ne ruga pentru DORU DINU GLĂVAN, acum fericit pentru totdeauna în patria cerească. Va fi comemorat, la împlinirea unui an de la moartea sa, într-o rugăciune de pomenire, pentru că a ne aduce aminte de el și a-l pomeni este un gest creștinesc, menit să aducă alinare și împăcare urmașilor celui răposat.
„Pomenește, Doamne, pe cel care întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie a adormit, robul lui Dumnezeu DORU DINU GLĂVAN, cel care întru dreapta credință s-a săvârșit și, iartă-i lui toate greșelile pe care cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul le-a săvârșit, și îl așază pe el, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-i lui și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna adormitului robului Tău DORU DINU GLĂVAN, Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
M-aş bucura să ştiu, că atât contemporanii cât şi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce a făcut DORU DINU GLĂVAN pentru ceea ce a fost şi însemnat (sau ar trebui să însemne) în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii şi înaintaşii noştri, dar încerc totuşi, să–mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni şi care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic în Împărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!…
Ați avut vreodată o floare frumoasă la care țineți și de care aveți grijă? O puneți la geam să stea la lumină, o udați și ea înflorește. Ei, cât o să o țineți la lumină și la căldură, cât o să îi dați hrană și apă, ea o să fie frumoasă! Dar dacă o s-o puneți în beci la întuneric și la frig, o să se îngălbenească și o să se usuce. Așa-i și sufletul nostru, degeaba îi dăm numai hrană, dacă nu îi punem în pământul cel bun apă, căldură și soare! Așa trebuie să lucrăm și noi cu sufletul nostru!
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să odihnească sufletul Prietenului nostru DORU DINU GLĂVAN acolo unde cei drepți se odihnesc și unde mila Lui face din cei muritori părtași ai Împărăției Cerurilor.
Pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan
Președintele filialei Mureș-Harghita