◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.03.2024

Jurnaliștii de sacrificiu din linia întâi

În această perioadă de veritabil război, misiunea cea mai grea le revine persoanelor aflate în prima linie. Iar riscurile sunt pe măsură. Decimarea primei linii, în condițiile în care nu este suficent de bine protejată, conduce la o veritabilă catastrofă.

La capătul căreia românii vor fi literalmente lipsiți de apărare. Cine face parte din prima linie? Cum îi protejează Guvernul?

Din prima linie fac parte în primul și în primul rând membrii personalului sanitar. Cei care se luptă la propriu cu virusul. Și încearcă să-i vindece pe oamenii bolnavi, al căror număr crește înspăimântător. Tot din prima linie fac parte polițiștii, jandarmii, pompierii și militarii.

În curând, dacă acest lucru se va impune, în linia întâi se vor afla și rezerviștii. Rezerviștii de toate felurile. Și mai există o categorie în această primă linie de rezistență împotriva pandemiei, despre care, în mod paradoxal, nu s-a vorbit deloc până în prezent.

Sunt jurnaliștii. În special jurnaliștii de teren. Dar și ceilalți. Cei care vin în contact cu aceștia. Cum putem să protejăm această linie întâi a frontului, cum putem să-i consolidăm puterea, cum putem să evităm decimarea ei?

Și, în mod special, cu ce îi este societatea datoare acestei ultime categorii, despre care până astăzi nimeni nu a suflat un cuvânt?

Voi începe cu ziariștii. Cu ziariștii ca persoane. Dar și cu redacțiile și casele de presă din care aceștia fac parte.

Pretutindeni în România, ziariștii de teren din presa scrisă sau audio-vizuală sunt, după cum lesne putem observa, la fața locului. Acolo unde este mai greu. Acolo unde suferința este mai mare. Acolo unde se moare. Acolo unde riscul de contaminare e maxim.

Dacă ziariștii nu ar relata în fiecare minut ceea ce se întâmplă, întreaga planetă ar intra într-o beznă totală. Ceea ce se întâmplă pretutindeni în lume se întâmplă și în România.

Ziariștii își riscă viața în aceeași măsură în care și-o riscă și ceilalți luptători din prima linie. Nici lor nu le-a pus nimeni la dispoziție echipamente adecvate de protecție. Nici ei nu sunt feriți de riscul contaminării. Sunt aceiași jurnaliști pe care îi vedem zilnic, urmărind canalele televiziunilor de știri. Dar nu numai ei. În spatele acestora este presa nevăzută.

Sunt cameramanii, sunt șoferii și, undeva și mai în spate, sunt oamenii din sediul central al televiziunii, acolo de unde pleacă și se întorc în fiecare zi, uneori de mai multe ori, cei pe care îi urmărim în buletinele de știri.

Toți acești oameni sunt expuși în măsura în care sunt expuse și celelalte câteva categorii din linia întâi.

Și la fel cum cumplita pandemie este însoțită de o criză economică la fel de cumplită, și în presă situația este indentică. Dacă afacerile se prăbușesc, se prăbușesc și sursele de venituri, cele puține care sunt, cele indispensabile supraviețuirii financiare a instituțiilor de media.

Dacă Guvernele din lumea întreagă caută și identifică soluții energice pentru a susține economia, pentru a face să dispară cât mai puține afaceri, este momentul să atragem atenția autorităților de la București că, la fel cum s-a mai întâmplat și în alte situații, a uitat cu desăvârșire de presă.

Sub ochii noștri mor publicațiile, posturile de radio și cele de televiziune. Acest tsunami deja este în plină desfășurare în țară și, inevitabil, va lovi și Capitala. Casele de media sunt muribunde. Ele nu vor putea supraviețui fără o infuzie financiară. În celelalte state ale lumii s-au găsit soluții.

La noi, guvernanții nici măcar nu s-au gândit la această problemă.

Și dacă lucrurile continuă așa, într-o bună zi se stinge lumina. Vom primi din ce în ce mai puține știri de pe linia frontului. Comitetele de criză, Guvernul, Președinția, celelalte autorități ale statului nu vor mai avea cum să-și transmită mesajele. Mai întâi va fi ceață și apoi se va lăsa o beznă totală.

În absența informațiilor, lumea va intra în panică. Iar instituțiile de forță ale statului nu vor mai putea stăpâni lucrurile.

Asigurați-le celor din linia întâi, tuturor celor din linia întâi, mijoacele necesare de supraviețuire. Echipamente de protecție adecvate, dar și mijloacele financiare indispesabile continuării activității. Și nu uitați.

Deși nimeni nu s-a bătut până în prezent cu cărămida pe piept, ziariștii, în special cei prezenți în primele tranșee, se numără printre eroii acestor zile.

Trebuie să-i protejăm și să-i cinstim ca atare!

Sorin Roșca STĂNESCU

ultimaora.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *