Vechi şi dragi amintiri din satul lui Octavian Goga (n.1 aprilie 1881,Rășinari-d.7 mai 1938,Ciucea)

Un moșneag cuminte și cu multă minte, locutor al Răşinarilor Mărginimii Sibiului, îmi povestea că îşi aminteşte cum, copil fiind, tare mult îi admira pe colegii săi de şcoală şi de joacă ai căror părinţi, bunici şi străbunici erau mai sărăcuţi şi mai puţin ştiutori de carte, dar care mereu îşi îndemnau urmaşi să fie harnici la învăţătură şi cuminţi în ascultarea sfaturilor dascălilor şcolilor şi preoţilor bisericilor mândrului sat de munte. Iar ca dovadă că pruncii răşinărenilor respectau acea strămoşească rugăminte-poruncită, Baciu’ Toader prinde a-mi povesti una dintre vechile şi plăcutele sale amintiri. Ia ascultaţi-o şi dumneavoastră: „De cum se intra în postul sfintelor sărbători creştine ale primăverii: Buna-Vestire, Floriile, Învierea Domnului și Paștile, draga noastră dăscăliţă ne punea pe fiecare copil să învăţăm, pe de rost, o poezie din scrierile poetului Octavian Goga, fiu de frunte al satului. La fel ca și filozoful Emil Cioran. Așdar, aveam de învăţat, cu toţii la un loc, 25 de poezii. Apoi, după o vreme, doamna învăţătoare ne asculta recitând, unul câte unul, de faţă cu toţi cei ai clasei, alegând câte-o strofă-două din fiecare poezie pentru a pregăti serbarea şcolară dedicată cinstirii zilei de naştere a consăteanului nostru drag. Iar acea zi de sărbătoare a poeziei şi a primăverii cădea în ziua de 1 aprilie a fiecărui an. Atunci, curtea mândrei noastre școli, pe care Mitropolitul Ardealului, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, a înzestrat-o cu hramul de cinstire al „Bunei-Vestiri”, era neîncăpătoare pentru mulţimea doritorilor de a ne vedea îmbrăcaţi în haine româneşti, recitând și fredonând poezii, acompaniaţi de cel mai vestit diplaş al Prisloplui. Un cătun situat la doar o palmă de loc de Răşinari. Aşa se face că în 1935, atunci când poetul nostru drag avea vârsta de 54 de ani și locuia la București, eu am reuşit să învăţ şi să pricep nu numai poezia care îmi revenea de recitat, dar şi cele ale colegelor şi colegilor de clasă. Şi cu toate că am trecut pragul a 92 de ani de viaţă, pe unele dintre ele încă le mai ţin minte şi acum”.
Și nu mică îmi fu mirarea că atunci când am dat să plec și să ne luăm rămas bun unul de la altul, să îl văd pe Moş’Toader că îşi coboară privirea peste filele îngălbenite ale unui caiet cu pătrăţele din clasa a 4-a, cu scrisul stângaci al creionul chimic, prinzând a-mi recita, cu glas domol și puțin răguşit: ”E primăvară pe câmpie/Şi ’n ochiul vostru-i primăvară…Şi nimeni truda nu v’alină,/Doar’ unul cerului părinte,/De sus, pe frunte vă aşază/Cununa razelor lui sfinte.
Urându-i să aibă parte, în continuare, de sănătate şi de multă minte limpede precum cea de-a cum, de 92 de primăveri, l-am rugat să îmi dicteze titlul poeziei din care mi-a recitat un mic fragment, după care am notat: „Plugarii”.
Notă: Trebuie să vă mai spun, în scris de bună seamă, că în aceste împrejurări vitrege pentru întreaga omenire, miercuri, 1 aprilie 2020, cei mai în vârstă rășinăreni au cinstit, cum s-au pricep ei mai bine, memoria lui Octavian Goga, la împlinirea a 139 de ani de la naşterea acestuia, aprinzând, în casele lor, feștilele candelor de lângă portretul chipului său, iar preoții celor trei multiseculare biserici au făcut să se audă dangătul clopotelor peste multele sate și cătune ale Mărginimii Sibiului.

Sibiu, miercuri, 1 aprilie 2020

Ioan Vulcan-Agniteanul / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.