Tristeți românești întristătoare

Nu credeți că tot ceea ce ni se întâmplă rău de tot, de o bună bucată vreme, se datorează mâinilor noastre ciunge și minților noastre
păcătoase și strâmbe?! Vă întreabă, Ioan Vulcan-Agniteanul.


-Încercați nu numai să lecturați versurile care urmează dar și să alegeți din conținutul lor cele mai actuale învățăminte, pentru întreaga omenire. În vremea lui, poetul George Topârceanu (1886-1937) dedica aceste versuri, sub formă de baladă, năprasnicului bacil Koch. Cel al mortalei tuberculoze care bântuia lumea în acea vreme. Numai că acele versuri se potrivesc atât de bine și coronavirusului zilelor noastre: ”(…) În orice aliment și-n orice băutură/Să puneți acid frenic – nu mult: doar o picătură…/Și cel puțin odată, la două săptămâni/Tot omul să se spele pe față și pe mâini…La poștă sau la gară, și-n orice loc murdar/E obligat tot omul să scuipe-n buzunar/Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală/Și aerul de-acol îți pare echivoc/E recomandabil să nu respiri deloc./Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!/Iar dacă din păcate vrei să-ți aproprii gura/De epiderma unei persoane de elită/Oricât ar fi persoana ceea de grăbită/La locul ce urmează să fie sărutat/Să dai întâi c-o cârpă muiată în sublimat./Ori, ca să fiți mai siguri de viață, eu vă zic:/Nu sărutați nici mâna, nici gura, nici…nimic!”.
-Romanii, bravii noștri latini înaintași, aveau următoarea înțelepciune: ”Dacă vrei pace, pregătește-te de război”. Numai că noi, românii, niciodată nu ne-am pregătit de nimic ca lumea!. Și apoi, de 30 de ani încoace ne tot ciondănim și ne dușmănim, dar neuitând să distrugem, să înstrăinăm și să furăm tot ce ne iese în cale. Dar și să rotim, la Guvernare și în Parlament, oameni de nici o ispravă. Niscaiva inse și inși fantomatici. În vreme ce lumea se pregătea de ceea ce urma să fie cel mai rău cu putință, al nostru nepreședinte de Țară voia insistent alegeri electorale anticipate. Guvernul și Parlamentul lui. Așa cum făcuse și înaintașul său. Iar acum, în loc să-și ceară iertare pentru tot ceea ce n-a făcut, dar trebuia să facă din timp, tace chitic și mimează că-i îngrijorat de soarta celor care vorbesc limba română și sunt diagnosticați cu virusul ucigător. De unde și trista constatare că nimic nu-i mai rău, pentru România și românii ei, ca în astfel de vremuri grele să ai la conducerea Țării incapabili harnici, arțăgoși, mândrii și făloși. Ca urmare, ni-se potrivesc, precum o mănușă cu degetele deșirate, următoarele înțelepciuni: 1.-Lipsit de orice gânduri, capul de măgar nu albește niciodată. 2-Cine se ia după muscă ajunge la bălegar. 3.-Cine vorbește mult, ori știe multe, ori minte multe. 4.-”Râdeau de moarte dacii liberi, noi nu mai suntem neam cu ei? De-ar învia toți morții noștri, n-ar încăpea în tot Ardealul” (Poetul Ion Brad, 1926-2019, născut, crescut și educat în româneasca Pănadea a Târnavelor și Blajului).
Notă: O tristă întâmplare petrecută, în aceste zile, într-un foarte aglomerat magazin alimentar, dintr-un mare oraș al țării. Un bătrânel, stând la rând, după o îndelungă așteptare aproape că ajunge să poată achita cumpărăturile făcute. Șontâc șontâc, precum înainta el, un tinerel enervat se postează în fața lui, gest urmat de un incredibil dialog:
-Mi-ai luat-o înainte cu nerușinare, tinere!
-Dacă nu-ți tace gura îți trag un strănut în față de te bag în carantină. Pe ăștia ca dumneata i-aș împușca!
-Nu-i nevoie, tinere obraznic. Oricum, murim singuri și în singurătate!
Sibiu, joi, 1 aprilie 2020

Ioan Vulcan-AGNITEANUL

Notă: Se spune că mâna întinsă, care nu spune o poveste nu primește pomană. Așa o fi, numai că pe mine cel mai mult și cu adevărat mă impresionează cerșetorul care nu numai că nu spune dar mici nu cere nimic. Nici mâna întinsă nu o are. Însă te privește cu ochii săi triști în care citești că are mare nevoie de mila ta. De aici și următoarea întâmplare: Un episcop generos i-a trimis odată unei femei în bătrâne și sărace 500 de lei, deși îi ceruse 50, ca să își cumpere medicamente. După ce văzuse câți bani a primit, bătrâna a revenit la casa episcopului să înapoieze restul sumei. A vorbit cu secretarul care i-a spus că nu e nici o greșeală. Ba mai mult, i-a arătat biletul scris de mâna episcopului. Într-adevăr, era trecută suma de 500 de lei. ”Dar a greșit cu un zero”, a replicat femeia. Secretarul a dus-o în fața episcopului. ”Ai dreptate, femeie, am greșit”, și a mai adăugat un zero. Astfel că a primit 5000 de lei pentru că a impresionat prin onestitate.

Sibiu, joi, 2 aprilie 2020

Ioan Vulcan-AGNITEANUL

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.