◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro20.04.2024

INAMICUL NEVĂZUT

Există în jurul nostru nenumărați inamici. Pe unii îi știm de mult, au intrat în istorie ca inimicii noștri, pe alții îi bănuim, percepându-i din atâtea lucruri care ni se întâmplă și care nu pot avea altă sursă decât cea care a alimentat de atâtea ori frici, spaime, pe unii îi vedem la față, ne rânjesc, ipocriți, dar trec pe lângă noi anesteziați, deși, în realitate, ar fi gata oricând să ne sfâșie.

Pericolul vine însă nu din partea lor și nici din partea inamicilor care se declară inamicii tăi, cu care ești pregătit să te lupți, în numele unor adevăruri evidente, în numele unor idealuri.

Sigur, nu scoți sabia din teacă pentru oricine, nu din lașitate, ci pentru că, cunoscând inamicul și cunoscându-te și pe tine, e de preferat să nu ajungi în ipostaza vânătorului care nu îi dă nicio șansă prăzii sale.

Ce te faci însă atunci când te înhami la o luptă cu un adversar care îți este net superior și realizezi că ai puține șanse să-l învingi?

Să abandonezi lupta nu e cavalerește, să te avânți în luptă fără nicio nădejde e aproape sinucigaș.

Dar parcă e de preferat să mori cu sabia scoasă și nu cu ea în teacă, îngenuncheat.

Există inamici ale căror acțiuni sunt previzibile, ai timp să iei măsuri, să te pregătești de luptă.

Se întâmplă însă, ca acum, să apară un inamic neștiut, care te ia prin surprindere, pe nepregătite.

Ne întrebăm însă dacă, totuși, nu știam de el și   l-am subestimat, din trufie ori din indiferență?!

Oricum, „inamicul nevăzut”, care a ajuns să supună o lume întreagă, nu avea cum să ne ocolească nici pe noi.

La început timid, ca apoi să ajungă sfidător. Cu întreaga armată de complici pe care și i-a atras: de la factorii de decizie luați prin surprindere și nepregătiți, la cetățeni inconștienți, din ignoranță, prostie, inconștiență, naivitate…

Până au început să apară pierderile de vieți omenești. Și harababura reîntoarcerilor acasă, dezastrul din unele spitale, abandonul ministerial…

Unii au început să se trezească, dar încă sunt destui adormiți,  visează frumos. Când, de fapt, suntem în plin coșmar.

NICOLAE BĂCIUȚ

 
 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *