Revistă de un înalt prestigiu literar și artistic, Lumină Lină/Gracious Light promovează spiritualitatea și cultura românească, pentru un public de largă rezonanță națională și internațională. O tematică bogată și diversă, colaboratori de o mare competență profesională, o ținută grafică elegantă caracterizează și acest număr.
Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian , directorul revistei, publică, în deschidere, un eseu-Învierea Domnului-restaurarea omului, cu un citat din Canonul Învierii: „Acum toate s-au umplut de lumină,/și cerul și pământul și cele dedesubt”. Un excelent eseu , care ne invită la meditație, la înțelegerea mai profundă a semnificației Învierii Domnului, căci, așa cum subliniază autorul, „Învierea lui Hristos este cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omenirii”. Nimic nu întrece în importanță această dimensiune extraordinară. Învierea Domnului este poarta deschisă de Dumnezeu pentru restaurarea omului. Este vorba despre reașezarea omului, revenirea sa la condiția inițială pe care a avut-o în Împărăția lui Dumnezeu. În acest context, este amintită parabola fiului risipitor . Dumnezeu trimite pe Fiul Său cel unul născut după omul căzut, rătăcit, ca să-i aducă aminte cine este, de unde vine, unde îi e locul și ce să facă pentru a ajunge acolo. În Răstignirea Sa, Iisus arată dragostea totală, până la sacrificiul suprem, a lui Dumnezeu față de om.
Învierea Domnului răspunde celei mai vechi aspirații a sufletului omului:nemurirea. Învierea Domnului conferă o nouă dimensiune existenței umane, ea echivalând cu o nouă creație și cu un nou mod de a concepe lumea și viața.
Pr. Dr. Nicolae Nicolescu publică un eseu savant despre Adevărul suprem dumnezeiesc: Taina Sfintei Treimi. Autorul face comentarii ample despre Adevăr şi deofiinţare în taina Treimică, plecând de la reflecţiile preotului martir Pavel Florenski. „Adevărul suprem dumnezeiesc, Dumnezeu întreit în persoane, constituie cheia de boltă a întregii gândiri teologice și filosofice”, spune el.
Dogma Treimică este punctul de plecare al filosofiei consubstanțialității și principiului de bază pentru înțelegerea științei și teologiei. Iată ce spune Pavel Florenski despre Adevăr:”Adevărul este contemplarea de Sine, printr-un Altul într-un Al Treilea:”Adevărul Tatăl, Fiul și Duhul”. Iar în altă parte:” Adevărul este un infinit act treimic în unitate, o singură esență în trei ipostasuri”. Dumnezeul trinitar sau Adevărul care se autoevidențiază este actul substanțial al iubirii.
Sfinții Părinți au arătat că în Dumnezeu , deși există o singură ființă, sunt trei persoane și că unitatea ființei nu nimicește treimea persoanelor și nici Trinitatea nu suprimă unitatea. Ei ne învață că cele trei persoane , fiind veșnice, au una și aceeași esență. Esența lor nu este împărțită și ele nu o posedă numai parțial, ci total. Ființa lui Dumnezeu este însăși dumnezeirea lui.
Treimea în unitate și Unitatea în Treime este adevărul dumnezeiesc atotcuprinzător și, prin întruparea Fiului, adevărul veșnic dumnezeiesc devine adevăr mântuitor, salvator pentru existența omenească în Biserică. Prin unitatea Treimii se pătrunde de sens întreaga existență.
Într-o excelentă confesiune, Valentin Ceșereanu face o mărturisire despre cercetările sale inedite privind opera lui Eminescu, prin descoperirea unei tehnici eminesciene a repetiției, în sensul că același portret/pasaj apare în creații diferite. El dezvăluie relația de prietenie cu eminescologul Petru Creția și stimulentul pe care i l-a dat acesta, încurajându-l să finalizeze cercetările, analizând raportul biografie-operă, dintr-o nouă perspectivă, ceea ce autorul a și făcut.
Respectând principiul cronologic, autorul a împărțit pe capitole tematica ipoteșteană, realizând prima ediție integrală a poeziei lui Eminescu, recent apărută în prestigioasa colecție de Opere fundamentale de la Academia Română.
Criticul literar Marian Nencescu face o analiză a prozei eminesciene, pornind de la ideea arheului eminescian , de la poveste la ființă. Eseul începe cu un citat celebru din Sărmanul Dionis (1872), descriind decorul sordid în care poposește Dionis, al cărui portret fizic seamănă izbitor cu acela al poetului. Eroul face speculații despre subiectivitatea spațiului și a timpului și despre relativitatea dimensiunilor lor. Ideea vieții ca vis se definește de la început și evadările eroului (în vis, în fantastic, în spațiu, în timp) sunt atât de frecvente încât planurile se confundă, nu mai știm exact granițele dintre real și fantastic. Dionis este un erou tipic romantic. Portretul fizic, de o frumusețe demonică, e desenat în maniera portretelor romantice eminesciene cunoscute. El seamănă cu Ieronim din nuvela Cezara, tipul demonului, sau cu eroul din povestirea Archaeus.
De altfel, motivul demonului este frecvent în proza eminesciană, el, demonul, fiind o natură complexă, reflexivă, un cugetător, un sceptic, care caută răspunsuri la întrebări fundamentale ( vezi și postuma Miradoniz sau Demonism.).
Un astfel de erou este și Toma Nour din romanul Geniu pustiu, tipul demonului, al îngerului căzut. Profetul, titanul, demonul, geniul , arheul sunt simboluri frecvente ale prozei eminesciene.
Ideea metempsihozei l-a urmărit pe Eminescu și în marea nuvelă postumă Avatarri faraonului Tla, unde prozatorul romantic își manifestă aceeași vocație pentru fantastic, vehiculând motive și atitudini care vor deveni o permanență pentru întreaga sa creație:evadarea din real în ideal (în vis, în oniric), din efemer în etern, nostalgia absolutului, a esenței arhetipale.
Cunoscutul critic și istoric literar M.N.Rusu publică câteva texte inedite ale scriitorului Ștefan J. Fay (1919-2009), scriitor și patriot român de origine nobiliară secuiască. Textele publicate evidențiază un talent autentic, o sensibilitate aparte și un stil concis, de mare expresivitate.
Stoica Lascu prezintă, pe scurt, un Fastuos album cartografic dedicat Transilvaniei, Historia Transylvaniae. Transilvania în cinci secole de cartografie. Autori Adrian Năstase, Ioan-Aurel Pop, Mihai Gribincea, Editura ICR, București, 2018.
Mihaela Albu face o cronică a cărții lui Constantin Eretescu, Turnul de veghe.Jurnal de exil IV, ” o frescă a lumii contemporane de dincolo și de dincoace de ocean, o lume în care un intelectual român trăiește , dar o și analizează cu luciditate”. Autorul „dă seamă de toate câte sunt: evenimente politice, climatice, obișnuite, diverse întâmplări semnificative (sistemul medical, sistemul de învățământ universitar etc.), detalii despre scriitorul însuși, despre bucurii și, mai ales, tristeți, prilejuite de condiția exilului, singurătatea emigrantului într-o lume căreia nu îi aparține, pe care nu o înțelege, drama emigrantului al cărui gând e permanent acasă, la oamenii dragi.
În cadrul rubricii Repere spirituale, Vasile Roineac publică teza sa de doctorat în domeniul Teologiei, intitulată Repere ale autobiografiei spirituale din spațiul ortodox în secolele XIX-XX, Ioan de Kronstadt, Siluan Athonitul și Nicolae Berdiaev.
Criticul și istoricul literar Ion Haineș publică un eseu despre poezia lui Ioan N.Roșca, poet delicat și sensibil, care meditează la sensurile existenței.
Totodată, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani, redacția revistei îi adresează călduroase urări de
La mulți ani ți îi tipărește cinci poezii.
Un excelent eseu, pe marginea expresiei „românii-un popor de proști” , semnat de Mihaela Malea Stroe.
În rest, revista publică poezii, proză, teatru, cronici de carte, recenzii, aforisme, traduceri, documente și mărturii, semnate de Horia Ion Groza, Mihai Babei, Andrei Zanca, Corneliu Zeană, Flavia Topan, Dan Anghelescu, Viorel Dianu, Elena Mitru, Mădălina Bărbulescu, Dan Ciupitu, Marian Vișescu, Nicolae Mareș, Passionaria Stoicescu.
ION HAINEȘ / UZPR