◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Protecție sau umilință?

DIGITAL CAMERA

Chipul murmurând al pandemiei ne pândește prin ochii umiliți ai fiecărui pensionar, grăbit să-și conducă pașii cuprinși de tremur la cel mai apropiat market.Și poate rămâne timp să ajungă și la o farmacie pentru a-și lua necesara rețetă.Ce să mai zicem, când vine ziua ridicării pensiei? Atunci, să vedem cum facem cu distanțarea socială la ghișeele băncilor sau ale Poștei. Lăudabilă inițiativa de a li se emite carduri, dar știți că mulți dintre ei nu știu sau se tem să le folosească? E de înțeles, dacă avem în vedere că infracționalitatea crește, mai ales în asemenea situații…

          Intervalul 11:00-13:00 e de-a dreptul malign pentru cei cuprinși pe dinăuntru de uzură. E ora mesei și e și mijlocul zilei. Ce se vor face aceștia, când vor crește gradele în termometre? Ce nu reușește COVID-19, va reuși Soarele, cu siguranță.

          Care au fost criteriile care au stat la baza acestei decizii absurde și abuzive, cunoscută drept Ordonanța Militară 3? Fiindcă între timp, dincolo de vulnerabilitatea invocată, au pierit și multe persoane active, tineri, copii, chiar și sugari…

          V-ați pus în pielea unui pensionar de peste 75 de ani care ar trebui să aibă calități motorii de perfomer pentru a reuși în 2 ore să ajungă și la cumpărături și să beneficieze și de serviciile medicale, desigur cu respectarea distanței sociale

          Cu mâinile din ce în ce mai reci, neliniștea trupească năvălește asupra lor, înăbușindu-le putințele. Sunt îngenuncheați de două ori. Trecerea vremii și împrejurările vieții de-acum devin aliați la plânsorile lor uscate. Ce-i mai mențin într-un fel de poziție verticală? Amintirile, voința și maturitatea seniorală care le susțin trupul obosit. Suspinele conștiinței le îmbărbătează străduința și, la fiece pas adus mai aproape de ușa spațiului cu alimente, reușesc să dobândească putere suficientă să pășească înăuntru. O pâine, puțină brânză, o cutie cu lapte, o mână de fructe (off, s-a îngreunat prea tare afurisita asta de sacoșă?!) le aduc încă o dată seninătatea pe fețe.

          Noi, ceilalți, născuți înainte de 1955,ne străduim să nu-i încurcăm, evitând pe cât posibil intervalul decis de autorități.Simțurile ajung să nu se mai deosebească pentru câteva clipe. În jurul piețelor (deși sunt mai tot timpul goale) sau a market-elor, mai mult sau mai puțin super?!, duhoarea morții se unduiește plictisită. Spre nicăieri. Încoace și încolo, doar făpturi cu măști care ascund grimase cenușii, târâindu-și sacoșele ticsite cu alimente. Protecție sau umilință?    

Daniela Gîfu / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *