default-logo

Funcția socială a jurnalistului- modelatoare a conștiinței

          Forța adevărurilor nu rezidă doar în veracitatea lor; atâtea dintre ele, de care omul își leagă la un moment dat toate speranțele, rămân totuși adevăruri derizorii, deși tindeau la mai mult. Fără să țină de adevărurile banale,  cu toate acestea ele decad, fie din incapacitatea de a recompune nuanțat realitatea, alimentând astfel dogmatismul steril, fie din neputința de a transforma actul “reflectării “ lumii într-o autentică operație semnificantă, de umanizare a  lucrurilor. Evident, răspunderea revine, și într-un caz și în celălalt, subiectului, mai ales celui colectiv, dar nu este de neglijat nici rolul jurnalismului.

            În această privință, dacă din punct de vedere praxiologic adevărul, ca forță transformatoare, este ceea ce omul istoric îl face să fie, aceasta se datorește faptului că subiectul nu se adresează în fond acestei realități material ființând în sine, ci uneia transfigurată prin semnificație valorică; lucrul devine  pentru om obiect: obiect al cunoașterii și, deopotrivă, al modelării valorice. Sub aspect cognitiv , conștiința este o structură informațională dinamică care, ca atare, nu reduce cunoașterea la copierea lucrului, ci o realizează constructiv prin asimilarea lui ca obiect în cadrul schemelor sale operaționale. Dar caracterul active- instrumental al conștiinței ( Aurel Dicu, Conștiință și comportament, Edit.Facla, 1977), care dă seama, așadar, de metamorfoza gnoseologică a lucrului în obiect,complementară acelei a trecerii individului în subiect.

            Ideea funcției deterministe a conștiinței sociale, reflectată și în presă, mai exact spus, a funcției ei determinatoare, angajează, în consonanță cu nivelul actual al cunoașterii în știință, deplasări benefice de accent în dialogul din cadrul conștiinței jurnalistului, care conduce, la o nuanțată înțelegere a esenței realității.Problema subiectivității, a jurnalistului și a energiilor creative obiective în condițiile unui climat stimulant constituie o problem de interes social major.Aceste însușiri constituie o bogăție neperisabilă a societății, așa cum specifică Marietta C. Moraru în Valoare și etos, apărută la Editura științifică  și enciclopedică, București, 1976, p.148, Ființa social ca valoare reflectată în presă garantează dar este și influențată de ființarea  individuală ca valoare a jurnalistului. Conștiința de sine colectivă, influențată și de presă, a grupurilor divers structurate, a comunității sociale în ultima instanță, marchează forma superioară a concentrării forțelor creative generale.Dar trebuie să știm că o ipoteză fundamental a conștiinței sociale, prin care aceasta își îndeplinește atât de viu funcția social-modelatoare, este conștiința națională.Experiența istorică demonstrează necesitatea cultivării, cu mijloace autentice ale culturii, inclusiv presa de informare, a valorilor patriei, prin care, doar, esența ethosului democrației obține întruchipare viabilă.

            Prin funcția ei presa formează conștiința socială, înfăptuind, la nivelul reprezentării și acțiunii colective, cauzalitatea prin libertate.

                                                                                               Al.Florin Țene / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.