default-logo

Izvorul Tămăduirii-Săptămâna Luminată

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE


1. „Aceasta este o sărbătoare care se prăznuieşte de către creştinii ortodocşi, în prima vineri din săptămâna de după Sf. Paşti, numită şi „Săptămâna Luminată”. Ea este dedicată Maicii Domnului şi este strâns legată de Învierea Domnului Hristos. Pare a fi o sărbătoare mică, totuşi este foarte importantă, întrucât ne arată poziţia Maicii Domnului în lucrarea mântuirii. Odată cu primul Paşte, Maica Durerii devine Maica bucuriei sfinte, care răspândeşte pretutindeni sămânţa învierii şi a vieţii. Sărbătoarea de astăzi ne aminteşte de o minune săvârşită prin apa unui izvor, prin mijlocirea Maicii Domnului. Peste acel izvor, s-a construit o biserică numită „IZVORUL TĂMĂDUIRII”. Acest izvor material ne arată Izvorul cel viu al mântuirii noastre, pe Maica Domnului, la care găseşte speranţă, mângâiere şi încurajare tot sufletul întristat şi necăjit”.

2. „Părinţii Sinodului ecumenic din Efes (431) ne-au învăţat să ne adresăm Preacuratei astfel: „PREASFÂNTĂ MARIE, MAICA LUI DUMNEZEU, ROAGĂ-TE PENTRU NOI PĂCĂTOŞII”. Încă din primele veacuri creştine, Maica Domnului se bucura de o cinstire aleasă în lumea creştină, care o socoteşte cea dintâi rugătoare şi mijlocitoare înaintea Prea Sfintei Treimi. Pictorii se inspiră din cea mai ideală frumuseţe pentru ca s-o zugrăvească şi îngenunchează când îi pictează faţa. Poeţii îi dedică cele mai adânci şi mai sublime versuri. Oratorii şi sciitorii bisericeşti, precum şi Sfinţii Părinţi, în scrierile şi cuvântările lor, se întrec spre a-i împleti cele mai frumoase cununi de laudă. Naţiunile, ţările, oraşele, cetăţile, cetele călugăreşti, familiile creştine, credincioşii o aleg ocrotitoare a lor pe aceea care este „plină de har” şi „binecuvântată între femei”. Poporul român care s-a născut creştin, aduce la picioarele Maicii Domnului cele mai sfinte sentimente de recunoştinţă pentru felul în care a lucrat ea în mijlocul acestui neam”.
Pop Irineu (1953-),
Arhiepiscop de Alba Iulia, cărturar creştin.

3. „MAICA DOMNULUI” este mana duhovnicească cu care s-a hrănit neamul nostru românesc, în veacurile zdruncinatei sale epopei. Pe Născătoarea de Dumnezeu cu dumnezeiescul prunc la sân au zugrăvit-o de-a pururi iconarii noştri, au învăluit-o în nouri de tămâie şi de rugăciune preoţii noştri, au privit-o în catapeteasmă părinţii noştri, au ţinut-o sub căpătâi mamele noastre, au iubit-o şi sărutat-o copiii noştri, au implorat-o şi şi au preacinstit-o neam de neamul nostru. Aşa ne-au dat-o apostolii străvechi, care ne-au venit de peste Dunăre şi din Bizanţ. Aşa ne-a învăţat Biserica dreptmăritoare şi adevărată a Răsăritului. Aşa s-a închegat psihologia noastră şi evlavia noastră”.
Gala Galaction (Grigore Pişculescu),(1879-1961),
scriitor şi preot ortodox, profesor de teologie, traducător
de Biblie în limba română

P.S. „Fără Dumnezeu și religie, adică fără teama și respectul lui Dumnezeu, UNDE ar ajunge omenirea? Cea mai fericită zi din viața mea a fost atunci când, mic copil fiind, mergeam la Sfânta Biserică și am primit Sfânta Împărtășanie. Evanghelia nu este numai o carte, ci ființă, cu o lucrare și o putere care biruie totul”. Napoleon Bonaparte-Împărat al Franței (1769-1821).

Părintele Ilie

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.