◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Natura: de la Profesiune la Magie

 Miercuri, 30 ianuarie 2019, Administraţia Parcului Naţional Domogled Valea Cernei a gãzduit, la Bãile Herculane, evenimentul “Natura: de la Profesiune la Magie”.

   Invitaţi la eveniment au fos elevi de la liceele din Bãile Herculane şi Mehadia, iar scopul acestui eveniment a fost acela de a motiva tinerii în a-şi construi vise şi pasiuni încã de la vârste fragede şi sã rãmânã consecvenţi viselor lor, cãci prin pasiune, perseverenţã şi seriozitate, totul poate deveni într-o zi realitate.

 Protagoniştii acestui eveniment au fost  Cãtãlin Şutoi, fost Realizator Tv de emisiuni despre Naturã şi Sport extrem, un om care toatã viaţa a iubit natura sub toate formele ei, transformând asta într-un mod de viaţã, actualmente fiind managerul unei firme de Turism de Aventurã şi Evenimente Teambuilding în una dintre cele mai mari şi frumoase Rezervaţii Naturale din Germania, şi Dan Alexoae, kinetoterapeut şi adânc cercetãtor al medicinei strãvechi.

Cãtãlin este specializat încã de la vârste fragede în: Speologie, Alpinism, Parapantism, Canyoning, Salvamont şi Salvaspeo. La vârsta de 13 ani, când lua primul contact cu muntele condiţiile erau vitrege, echipamentul specializat nu exista, dar el a rãmas fascinat de ceea ce vãzuse acolo şi trecând peste toate piedicile materiale ale vremurilor de început a rãmas consecvent şi serios visului avut, şi anume acela de a trãi din a merge pe munte şi a face ce-i place.

Cãtãlin spunea: “La vârsta de 13 ani bunul meu prieten Mircea Leuştean vecini fiind, mã vedea mai tot timpul prin copacii din faţa blocului. Într-o zi a venit acasã la ai mei bunici,  întrebându-i dacã mã lasã cu el la munte, în Retezat.

 În acea excursie mergea şi o vecinã care stãtea faţã în faţã cu mine, ţinându-şi banchetul şcolar tot în acea locaţie din Retezat. Deja eram cu doi oameni de încredere, iar bunica a zis fãrã ezitare DA. Am ajuns acolo cu o gentã de voyage, fãrã nici un alt echipament special, pe mânerele genţii bunicul a cusut burete dintr-o banchetã veche de bucãtãrie, pentru a nu mã rãni acele cureluşe foarte subtiri. Bocanci… nu mai vorbesc, aveam bocancii mãtuşii mele cu douã numere mai mari, dar nimic nu mai conta. Eram acolo, acolo unde nu visasem sã ajung, vedeam stânci golaşe şi impunãtoare, simţeam un miros ce nu-l simţisem pânã atunci, acela de rãşinã de brad, iar totul pãrea rupt din basm, oameni cu rucsaci cât ei de mari, corturi, foc de tabãrã şi lume care cânta la chitarã în faţa focului. Bineînţeles, Retezatul fiind un munte ploios Magia nu a durat mult, la douã zile de la apariţia noastrã a început ploaia şi imediat în zilele urmãtoare nu mai aveam nimic uscat în ce sã mã schimb, aici a intervenit panica mea de copil care vroia instant acasã.

Aceasta a fost prima mea experienţã cu muntele! Am ramas totuşi fascinat de cele trãite înainte sã se punã acea vreme ploioasã şi am vrut sã aprofundez şi mai mult. La 14 ani deja fãceam parte dintr-o organizaţie non guvernamentalã cu profil de Munte, unde am început pentru câţiva ani sã ies la munte într-un cadru organizat.

Bineînţeles, am vrut mai mult de atât şi a trebuit sã-mi iau zborul spre alte zãri, pentru a lua contact cu cât mai multe sporturi montane. Aşa am început sã caut federaţii şi organizaţii care mã puteau iniţia în tainele Speologiei, Alpinismului, Parapantism, Canyoning şi multe altele.

La vârsta de 24 de ani deja îmi atinsesem toate obiectivele trasate în materie de Şcoli de munte. De acum rãmânea sã învãţ şi pe alţii ceea ce eu învãţasem la aceste şcoli, de aici totul a început sã fie rãsplãtit. Visul devenea Realitate”.

Dan Alexoae – kinetoterapeut şi psiholog, este un neobosit cãlãtor şi iubitor al munţilor. De mai mulţi ani cautã, cu neostoitã curiozitate, locurile unde mai vieţuiesc persoane care mai ştiu arta strãveche a lecuirii cu buruieni sau vorbe modite. Etnoiatria sau etnopsihiatria sunt ştiinţe noi care, cu timiditate, vin sã aducã şi ele contribuţie la arta vindecãrii.

“Bãtrânele analfabete din cãtunele greu accesibile sunt deţinãtoare ale unor informaţii şi cunoştinţe moştenite de la generaţiile trecute. Mai mult, aceste persoane sunt pãstrãtoare ale unei Cunoaşteri încã puţin studiatã. Aceasta nu-i simplã tradiţie, colecţie de superstiţii sau obiceiuri ci are profunde şi consistente explicaţii fiziologice, neurologice, ştiinţifice”, a dezvãluit Dan participanţilor la eveniment.

Evenimentul – o amplã disertaţie despre magia muntelui şi a vindecãrii strãvechi – a fost încununat de succes, iar participanţii au fost ochi şi urechi la cei doi aventurieri şi la poveştile lor de viaţã.

 Majoritatea elevilor şi-au arãtat interesul în a participa la o drumeţie organizatã de Cãtãlin Şutoi şi Dan Alexoae.

 Protagoniştii sperã ca, dupã aceastã întâlnire, ilustratã şi cu fotografii din viaţa lor, sã fi motivat câţi mai mulţi tineri în a proteja şi iubi natura.

Teodor Abagiu / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *