Dezvoltarea tehnologiei, extinderea reţelei de internet şi creşterea calităţii serviciilor oferite de furnizorii de semnal, apariţia unor terminale din ce în ce mai accesibile ca preţ care pot să se conecteze la internet au făcut ca presa online să ia un avânt serios în ultimii ani. Dacă ne referim la situaţia existentă în judeţul Arad, unde au mai rămas două ziare judeţene de limbă română şi unul regional de limbă maghiară, care au, la rândul lor, şi o variantă online, numărul site-urilor de ştiri este de cinci ori mai mare, majoritatea aparţinând unor jurnalişti care au decis să lucreze pe cont propriu.
Cum a fost posibil aşa ceva? În primul rând, trebuie spus că presa online presupune costuri mult mai mici decât presa tipărită, fiind eliminate cheltuielile cu paginaţia, tiparul, distribuţia şi o parte din cheltuielile de personal, pentru că un ziar de calitate nu poate fi scos cu trei oameni, spre exemplu, dar un site poate funcţiona şi dacă o singură persoană se ocupă de el. Sigur, apare problema calităţii, pentru că nu orice site poate intra în categoria „presă online”, chiar dacă se pretinde a fi un site de ştiri.
Pe de altă parte, trebuie spus că, spre deosebire de presa tipărită, presa online permite o informare mai promptă a cititorilor, uneori chiar în timp real, conţinutul putând fi reactualizat ori de câte ori situaţia o impune şi o permite, de asemenea, difuzarea de materiale audio şi video, ceea ce presa tipărită nu are cum să ofere. Din acest punct de vedere, presa online se aseamănă foarte mult cu cea audiovizuală. În plus faţă de aceasta, online-ul permite oferirea de conţinut scris. Trebuie spus, însă, că ambele au nişte limite impuse de existenţa sau inexistenţa semnalului audio, audio-video, respectiv a semnalului de internet, dar, spre deosebire de presa tipărită, care poate fi citită doar acolo unde ajunge difuzarea, cea online este accesibilă pentru cititorii de pe întreaga planetă, la un click distanţă.
De asemenea, se poate spune că presa online este mult mai ecologică, nefiind nevoie de un suport de hârtie pentru informaţiile oferite cititorilor, iar arhivarea se face mult mai uşor.
Apare însă o întrebare: orice persoană care îşi face un site şi se apucă de scris sau postat se poate numi ziarist? Răspunsul este simplu: NU. Pentru că, după cum scriam mai sus, nu orice site poate fi considerat ca făcând parte din categoria presei online. La fel ca un ziar, o publicaţie online trebuie să aibă credibilitate, care nu poate fi obţinută prin publicarea fără discernământ a tot felul de informaţii şi fără respectarea unor reguli de deontologie profesională. Deci, este nevoie de cineva care să facă o sortare, o analiză, să verifice autenticitatea unei ştiri, să o redacteze. De altfel, şi site-urile de ştiri, chiar dacă pot să aibă un personal redus numeric, funcţionează de regulă după principiile după care funcţionează o redacţie de ziar. Există o anumită ierarhie, redactorii se ocupă de anumite domenii, colaborează între ei, împrospătează zilnic conţinutul şi filtrează informaţiile pe care le obţin, pentru că fără un filtru am avea doar o multitudine de publicaţii care în loc să informeze ar răspândi tot felul de zvonuri şi poveşti senzaţionale, poveşti care nu au nicio legătură cu realitatea.
Lucian Şerban / UZPR Arad
(Revista UZP nr. 21/2021)