default-logo

Revista „Amfiteatru Economic”, nr. 61. Implicații de ordin financiar și referitoare la concurență ale Pactului Verde al Uniunii Europene

Pactul ecologic european, ca prioritate a Comisiei Europene, prezintă un plan pentru ca economia UE să devină sustenabilă și competitivă. Modul în care se poate face acest lucru este de a transforma provocările climatice și de mediu în oportunități. În vederea realizării acestui deziderat se prevăd investiții masive din fonduri publice, o reorientare a sistemului financiar către proiecte care reduc amprenta de carbon și antrenează alte externalități de mediu pozitive, încurajarea investițiilor private în aceeași direcție. Toate aceste intenții au fost primite favorabil de către guvernele statelor membre, comunitatea de afaceri și de către cetățenii europeni.

Punerea în aplicare a planului este, însă, deosebit de complexă și antrenează o serie de dileme și provocări. Unele riscuri au fost identificate chiar în cuprinsul strategiei. Printre acestea se remarcă îngrijorarea cu privire la antrenarea – fie și temporar – a unui posibil dezavantaj competitiv pe plan global, precum și îngrijorarea privind posibile efecte adverse în planul bunăstării cetățenilor europeni. Printre măsurile avute în vedere pentru preîntâmpinarea unor astfel de riscuri se numără protejarea economiei Uniunii Europene printr-un sistem de taxe la frontieră, precum și preocuparea pentru a conferi un caracter echitabil tranziției.

Comisia Europeană și statele membre trebuie să se asigure că efortul investițional public și privat va fi eficient atât în atingerea obiectivelor de mediu, cât și în plan macroeconomic și sectorial. În general, se mizează pe o schimbare a sistemului de stimulente economice, dar, deși sunt formulate unele idei de principiu, acestea sunt însoțite de un șir lung de necunoscute. Și în acest sens este necesar să se asigure că concurența nu va fi alterată în detrimentul bunăstării sociale. Cercetările publicate în acest număr al revistei Amfiteatru Economic contribuie la identificarea problemelor concrete și la furnizarea unor posibile soluții.

Riscurile climatice antrenează un efect pe termen mediu și lung asupra gradului de dezvoltare financiară la nivel macroeconomic. Studiul intitulat „Evaluarea impactului riscului climatic asupra economiei: o abordare pe baza datelor de tip panel” investighează modul în care riscul climatic influențează o serie de  variabile, dintre care riscul de țară, evoluția pieței de capital precum și gradul de competitivitate. Autorii au utilizat un eșantion format din 22 de țări, din care 16 membre ale UE și 6 membre ale OECD, în perioada 2008-2019. Rezultatele indică o relație negativă între dinamica riscului climatic și evoluția capitalizării bursiere ca procent din PIB. Autorii sugerează că nivelul de competitivitate al unei țări este influențat în mai mică măsură de nivelul riscului climatic, dacă autoritățile și companiile din fiecare țară se preocupă de implementarea unor politici de gestionare a riscurilor climatice.

Un al doilea studiu cu date de tip panel examinează relația dinamică dintre dezvoltarea financiară și degradarea mediului în Uniunea Europeană. Utilizând un eșantion care cuprinde toate țările membre UE între 1996 și 2018 (28 de țări), studiul intitulat „O evaluare empirică a conexiunii dezvoltare financiară – calitatea mediului în Uniunea Europeană” sugerează că dezvoltarea financiară contribuie la emisii mai mari de carbon. Totuși, acest efect este mai puternic pe termen scurt și mai slab pe termen lung. În același timp, dezvoltarea instituțiilor financiare are o contribuție majoră la sporirea degradării mediului în raport cu piețele financiare, ceea ce indică necesitatea ca instituțiile financiare să se reorienteze spre a oferi produse financiare care să limiteze degradarea mediului. Acest articol oferă argumente pentru reconsiderarea rolului dezvoltării financiare ca mijloc eficient de reducere a degradării mediului înconjurător în Uniunea Europeană.

Tranziția energetică, de la combustibilii fosili la energia din surse regenerabile, poate conduce la descentralizarea sistemelor energetice. Economia tranziției energetice va modifica harta economică globală. Lucrarea „Factori de susținere a tranziției către economia europeană «verde» și mecanisme de finanțare” abordează problematica identificării unor factori care să poată susține procesul complex al tranziției către o nouă paradigmă economică. Studiul propune o metodologie pentru analiza influenței unor factori exogeni (consumul de energie din combustibili fosili, consumul de energie regenerabilă, numărul de cercetători implicați în cercetare și dezvoltare, valoarea creditului intern către sectorul privat) asupra unor variabile macroeconomice (produsul intern brut și exporturile de bunuri și servicii). Rezultatele obținute arată că toate cele patru variabile independente influențează semnificativ performanțele economice ale țărilor selectate din Uniunea Europeană. Se remarcă impactul semnificativ al consumului de energie din surse regenerabile, ceea ce susține teza beneficiilor tranziției energetice.

Printre direcțiile de acțiune propuse de Pactul Verde European regăsim creșterea consumului de energie regenerabilă în paralel cu îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea consumului de energie. Studiul intitulat „Interacțiunea dintre utilizarea energiei regenerabile și cadrul instituțional, din perspectiva economiei circulare” abordează, printr-o analiză microeconomică, asocierea dintre consumul de energie din surse regenerabile, deciziile de management, politicile de eficiență energetică și capacitățile de inovare în domeniul sustenabilității. Rezultatele subliniază faptul că evoluția consumului de energie din surse regenerabile, la nivelul companiei, depinde de angajamentul managerilor față de strategiile centrate pe dezvoltarea durabilă și de eficacitatea proceselor de guvernanță. Autorii subliniază rolul factorilor instituționali la nivel național, care ar trebui să asigure o reglementare adecvată, mecanisme eficiente de aplicare și stimulente financiare care promovează utilizarea energiei regenerabile.

Uniunea Europeană și-a propus să atingă neutralitatea climatică până în 2050. Totuși, mecanismele dezvoltate la nivel european prin Pactul Verde al Uniunii Europene pentru procesul de decarbonizare asumat, se confruntă cu provocări majore. Articolul intitulat „Decarbonizarea economiei românești: O abordare ARDL și KRLS a amprentei ecologice” recurge la paradigma Curbei de Mediu Kuznets (EKC) pentru a studia relația de cauzalitate dintre amprenta ecologică, în calitate de indicator de dezvoltare sustenabilă și câteva variabile (respectiv produsul intern brut pe cap de locuitor, indicele globalizării KOF, energia din combustibili fosili și emisiile de dioxid de carbon). Rezultatele indică existența unei relații între aceste variabile, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Se evidențiază astfel necesitatea configurării de instrumente care să vizeze neutralitatea climatică, potrivit obiectivelor asumate de România prin Pactul Verde al Uniunii Europene.

Pactul Verde European, adoptat în 2019, stabilește foaia de parcurs către o economie europeană cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră. În acest context, industria alimentară este responsabilă pentru o proporție semnificativă de emisii de gaze cu efect de seră, conducând astfel la degradarea mediului. Autorii articolului intitulat „Implicații financiare și concurențiale ale Pactului Verde European – percepții ale managerilor din comerțul cu amănuntul” au efectuat o cercetare calitativă prin interviuri în profunzime cu manageri români din cadrul unor companii importante de comerț cu amănuntul în domeniul alimentar din România. Rezultatele cercetării au relevat opinii și percepții care confirmă importanța aplicării principiilor care stau la baza Pactului Verde. Autorii studiului evidențiază modalitățile pentru obținerea unor avantaje concurențiale și pentru optimizarea costurilor, prin reducerea emisiilor de carbon, utilizarea energiei curate, reducerea risipei alimentare și educarea populației în direcția consumului sustenabil.

Acordul de la Paris din 2015, referitor la combaterea schimbărilor climatice, a adus în prim-plan o întrebare cheie: cu sau fără cărbune? Membrii Powering Past Coal Alliance, inclusiv Uniunea Europeană, s-au angajat să elimine treptat cărbunele până în 2030. Studiul intitulat „Decarbonizarea și performanța financiară a companiilor energetice” urmărește să investigheze modul în care a evoluat rentabilitatea grupurilor de companii care exploatează (și au închis) centrale electrice pe bază de cărbune în Uniunea Europeană. Cercetarea menționată evidențiază faptul că diferite grupuri de companii au reacționat în mod diferit la obiectivele de decarbonizare ale UE, iar aceste reacții s-au reflectat, de asemenea, în performanța lor financiară. Studiul a inclus 21 de grupuri de companii care acoperă peste 70% din emisiile de CO2 provenite de la centralele electrice pe bază de cărbune din UE. Companiile analizate au fost clasificate în patru grupuri omogene: companii fruntașe, companii în ascensiune, companii care fac sacrificii și companii care stagnează. Astfel, a fost identificată o relație bidirecțională între performanța de mediu și cea financiară a companiilor.

Industria bancară este, de asemenea, evaluată pe baza principiilor de mediu, sociale, și de guvernanță pentru o dezvoltare durabilă. Scopul articolului intitulat „Riscurile legate de sustenabilitate afectează ratingurile de credit? O cercetare privind băncile europene” de a studia efectul controverselor etice asupra ratingului de credit al sectorului bancar european, implicând 65 de bănci europene din 18 țări în perioada 2011-2020. Cercetarea sugerează că scandalurile în care sunt implicate băncile au un efect negativ asupra ratingului de credit. În plus, controversele de mediu, sociale, sau de guvernanță sunt un factor care afectează negativ probabilitatea de a obține un rating mai bun în viitoarele revizuiri ale evaluărilor de credit. Astfel, băncile europene ar trebui să demonstreze o atenție deosebită pentru a evita astfel de controverse, ca sursă de risc reputațional, atunci când își stabilesc politicile, astfel încât ratingurile lor de credit să nu fie afectate.

Conceptul de „creștere verde (ecologică)” se referă la creșterea economică decuplată total de emisiile de CO2 și de utilizarea combustibililor fosili. Evaluarea creșterii ecologice în contextul Pactului Verde în țările Uniunii Europene oferă autorităților un instrument de măsurare a maturității Pactului Verde. Articolul intitulat „Evaluarea multicriterială a creșterii ecologice în contextul Pactului Verde al Uniunii Europene” propune un model de evaluare multicriterială cu patru criterii-indicatori pentru monitorizarea progreselor înregistrate în direcția creșterii ecologice: 1. Productivitatea industrială raportată la emisiile de CO2; 2. Temperatura medie anuală a suprafeței terestre; 3. Expunerea medie a populației la poluarea cu particule fine; 4. Taxa de mediu. Prin aplicarea modelului multicriterial la nivelul Uniunii Europene, Irlanda este evaluată ca fiind țara cu cel mai ridicat nivel de creștere verde, iar Letonia ca țară cu cel mai scăzut nivel în anul 2020.

Cele nouă cercetări incluse în secțiunea tematică a revistei sugerează multiple soluții pentru provocările aduse de Pactul Verde European. Tranziția energetică spre surse regenerabile este demonstrată ca fiind o soluție durabilă, cu efecte în reconfigurarea macroeconomică a spațiului european. De asemenea, inițiativele responsabile privind finanțarea proiectelor energetice este necesară, atât la nivelul statelor, cât și în arealul instituțiilor private de credit. Creșterea ecologică („verde”) este un construct macroeconomic pentru care este necesară definirea unor metode de calcul, pe baza unor indicatori credibili și relevanți. Există însă și o perspectivă microeconomică și sectorială, care evidențiază angajamentul managerilor față de strategiile centrate pe dezvoltarea durabilă, dar și impactul proceselor de guvernanță asupra capitalului financiar, ecologic și reputațional al firmelor. Acest număr al revistei aduce contribuții semnificative la explorarea dublei materialități: impactul aspectelor de mediu, social și de guvernanță (ESG) asupra performanței financiare, precum și impactul activității industrial asupra mediului și a societății.

Voicu D. Dragomir

 

 

Conținutul revistei „Amfiteatru Economic” nr. 61 se poate accesa pe site-ul acesteia:

 https://www.amfiteatrueconomic.ro/RevistaDetalii_RO.aspx?Cod=1213 (RO)

 https://www.amfiteatrueconomic.ro/RevistaDetalii_EN.aspx?Cod=1213 (EN)

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*