Inventatorul dragostei

Cândva, cam un cincinal de povești au acoperit deja „cândva-ul” acela, l-am auzit pe Carol Mălinescu zicând, în ale sale cele „o sută cincizeci de cuvinte, despre cei ce nu cuvântă” că scarabeul, emblemă a mitologiei egiptene, ar fi inventat rulmentul. Mă rog, e doar o parabolă, dar una foarte frumoasă. Atât de frumoasă încât de atunci mă tot gândesc: cine o fi inventat dragostea?!
E greu de găsit un răspuns cuprinzător și mulțumitor la întrebarea respectivă, fiindcă dovezi ale inventivității noastre, inclusiv în domeniul ăsta atât de gingaș, apar necontenit.
Un prieten care locuiește în apropiere de București îmi povestea, nu demult, că a rămas uimit de „omenia” unui purceluș din gospodăria lui. Micuțul patruped „locuia”, de fapt împărțea același coteț, ca s-o spunem mai pe românește, cu un frățâne mai în vârstă, dar și ca volum mai mare, motiv pentru care se pare că nu-l mai prea slujeau picioarele pe vârstnic, adică nu-l mai ajutau să ajungă la masă. Vă vine să credeți ce a trecut prin căpșorul lui de porc mic, colocatarului sănătos?! Ei bine, milos sunt și eu, nu doar purcelușul, așa că nu vă las să vă chinuiți gândurile și vă spun: i-a trecut prin cap, nici mai mult nici mai puțin, decât să fie omenos, adică să se poarte cu dragoste față de aproapele său. Când le sosea hrana la teica îndrăgită de amândoi, dar folosibilă doar de unul, micuțul sănătos și omenos alegea bucăți consistente și le ducea lângă râtul suferindului, atât de aproape încât acesta doar trebuia să-și miște fălcile pentru a nu se sfârși de inaniție.
Atât de tare m-a impresionat pe mine povestea încât, deși aveam de scris, i-am spus prietenului că vreau să merg imediat să mă conving, e incredibil i-am zis. Nu poți, mi-a replicat, trebuie să mă crezi pe cuvânt, s-a întâmplat într-o altă serie de porci, da’ ți spun eu că grasul cela a trăit omenește până la sfârșitul vieții lui de porc. Apoi, simțind că în tăcerea mea zace multă neîncredere, a adăugat oarecum în silă că pot merge, dar o să văd porci-porci, nu porci-oameni, ca atunci. L-am crezut, dar în capul meu de om a început să umble gândul că dragostea a fost inventată de lumea animală. Și a tot umblat gândul ăsta până acum, când îl ascult pe Carol Mălinescu și am revelația.
Știu, inventatorul dragostei este cuvântul.
Cel puțin al dragostei de radio.
Sau măcar al dimineților mele cu radio, când aștept să ascult ce mai bijuterește Carol Mălinescu la „România actualități”, pe canavaua seducătoare a celor ce nu cuvântă.

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.